Sofia Catarina Șerbu – Impresii spectacot – Miorița

Miros de oi pulverizat în sală. Fum. Liniște. Un ciobănaș care cade într-un somn adânc și se identifică total cu spațiul de legendă pe care-l alimentează. Oițe care iau onomatopeic în stăpânire sala. Ciobanii, câinele, frumusețea raiului natural. - Mitul, balada.

 Urmeză o oaie care vorbește. Urmează transhumanța. Ați urmărit o fată care se simte singură. Ați urmărit un apus de soare. Ați urmărit o pauză. Urmează împărțirea oilor. Ați urmărit scena crimei. Urmează să plâng. Ați urmărit o fată care a așteptat. Acum urmează mirele. Ați urmărit un monolog scris de mine, urmează să merg în rai.– Deconstrucția mitului

Este vorba despre o întâmplare „pe-un picior de plai”, dar nu „pe o gură de rai”, căci „raiul nu există în România”. Este vorba despre un cioban care a fost omorât în Vrancea – „ăla este sângele lui”. Un cioban a fost omorât cu mult timp în urmă.

(Flăcăul moldovean are povestea lui, dar aparține unui spațiu neștirbit, poate altei Românii,  și o iubește pe Viorica. Este clasa a XI-a, învață despre „Miorița, mitul fundamental al limbii, literaturii și națiunii române”, dar nu mai știe care este tema, ia patru note de doi. O iubește pe tânăra din satul lui, un ținut ca-n rai, căci acasă sunt mama, tata, fratele Iancu, bunica Eugenia, unchiul Anatolie, mătușa Catinca... )

Este vorba despre vechiul mod de existență al românului, despre tradiții și transhumanță, despre o nuntă în rai, despre oița care-i spune ciobanului că va fi omorât și el știe, dar nu fuge.- „De ce să fug? Unde să fug?”. Sfârșit. Se sting treptat luminile. – Reinterpretarea mitului

(Sofia Catarina Șerbu, elevă)

Foto: Ștefania Carpen