Școala Generală Nr. 1 „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”

ȘCOALA NR. 1 - de Andreea Tătulescu

Sunt la Școala Nr. 1. Undeva pe dreapta o librărie mică și draguță - e un soi de Cărturești. Îmi place părculețul - l-ați văzut primăvara, când e plin de panseluțe colorate? Tipul care stă în fața școlii e Bădulescu. Mă refer la bustul impunător din fața școlii. Ați auzit de Bădulescu? Dacă nu, vă voi spune eu .  A fost un mare aviator, ,,as al aripilor românești”. (Am tot auzit lucrul acesta timp de 4 ani cât am fost și eu elevă aici.) S-a născut pe data de 1 noiembrie 1917 și, coincidență sau nu, tot pe 1 noiembrie este și ziua școlii. În fiecare an în această zi se organizează tot felul de activități cu tema aviației, evident. La evenimentele importante, avem de fiecare dată și un invitat special – pe dl. Bădulescu. Prima dată când am auzit acest lucru, am zis că e imposibil, doar a murit deja, dar când l-am văzut în fața mea în carne și oase chiar mi-am pus câteva semne de întrebare, cu toate acestea chiar era un Bădulescu, dar nu acel Bădulescu - era nepotul lui. Mircea Bădulescu, tipul super cu care v-am făcut cunoștintă la început, a fost și el elev al școlii, ca și mine, de altfel. Aici a învățat și s-a instruit și după aceea a ajuns la încă de pe atunci vestitul Colegiu Național ,,B.P.Hasdeu”. Școala Nr. 1 nu i-a purtat dintotdeauna numele, ci din 2002, când s-au împlinit 85 de ani de la moartea lui. Vă vine să credeți că școala asta împlinește anul viitor 150 de ani? Că mie nu prea. E de-o seamă cu Hasdeul, mai și seamănă. Ei bine, această școală a fost proiectată de arhitectul Cerchez in 1886 și a fost terminată abia 10 ani mai târziu. Chiar dacă Cerchez a fost unul dintre promotorii stilului arhitectural neoromânesc, după părerea mea Școala 1 are influențe mai mult neo-clasice. Cerchez a fost un arhitect important - a proiectat, printre altele, și fațada Muzelui Național ,,Grigore Antipa”, Palatul Institului de Arhitectură, chiar și Banca Națională Română, filiala din Brăila. Poate auziți clopoțelul, dacă sunt ore acum. Eu pot să-l aud și de-acasă. Stau destul de aproape. Nu mai trebuie să-mi pun alarma dimineța la 8, păcat că acum intru la 7 jumate. Trăiască Hasdeul! Mă simt acum ca-n prima zi de școală când mă filma mama și-mi făcea poze din toate pozițiile. Eu chiar am emoții serioase vorbind despre această școală. Mi-e dor de locul acesta - de banca mea, de scaunul meu. Printre acțiunile specifice școlii (în afară de orele de studiu serios, desigur) sunt bătăile cu cornuri din clasă, de parcă acolo și atunci ar începe al treilea război mondial! A, era să uit ! Nu v-am spus că Bădulescu a fost, pe lângă comandant de escadrilă și pilot de aviație, erou al celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru faptele sale de arme a primit cele mai înalte decorații de război între care „Ordinul Mihai Viteazul”, pe care îl primeau doar luptătorii remarcați prin vitejie în confruntarea cu inamicul, „Ordinul Virtutea Aeronauticii” cu spada, „Crucea de Fier”-și acestea sunt doar 3 dintre ele. Nu știu cum, dar într-un mod sau altul, școala a făcut rost de costumul de aviator si de decorațiile lui Bădulescu și sunt chiar la intrarea în școală. Probabil ați văzut și stejarul din spate - îmi place și acela. ȘI ACOPERIȘUL - mereu am vrut să mă urc acolo, dar e școală și... nu prea am voie. V-aș spune și cum miroase pe aici, dar am nasul înfundat și nu simt absolut nimic. Poate simțiți voi… Totuși, îmi amintesc că primăvara-vara miroase a dude coapte - sunt 2 duzi în curtea școlii.

Bibliografie:

1. http://www.scoala1buzau.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5&Itemid=6