Piața Unirii

Piaţa Unirii - de Roxana Boriceanu

 

Introducere:

Bună!

Noi suntem: Mira, Madalina și Roxana și formam echipa AFNC=Asociația Fără Un Nume Cool.

Dacă înainte v-a fost prezentă Strada Republicii, noi vă vom prezenta un alt loc încărcat de istorie şi cultură, Piaţa Prundului, din care vom porni spre Prima Şcoală Românească, un spaţiu despre care suntem sigure că vreţi să ştiţi o mulţime de lucruri.

Piața Unirii: s-a numit până în  1944 Piața Prundului.  Toponimul „Prund “ vine de la prundișul adus de apele care cugeau de la Pietrele lui Solomon și formau prundiș în această piață, sediul central al fostului sat Șchei, locul care in secolul al XVIII-lea era pe  cale să devină Republica Autonomă Șchei. Piața s-a mărit substanțial după ce Valea Tocilelor (care aducea apa de la Pietrele lui Solomon) a fost acoperită, desființându-se și podul de peste ea, înlesnind astfel târgoveților să-și expună produsele lor (mai ales stuparii). Pentru a se evita aglomerația și producerea de mizerie, dar și pentru a nu deranja serviciul religios, s-au stabilit ca zile de târg miercurea și sâmbăta, pentru ca din 1960 să se stabilească piața doar pe tăpșanul (=loc neted și ușor înclinat care apare la baza versantelor și povârnișurilor în regiunile de deal și de munte) dintre străzile Băilor și Fântâna Roșie.

Lângă mine putem observa troița construită in anul 1738, de către Ilie Birt - fără aprobare. Ilie Birt a fost un căpitan austriac, luptător împotriva turcilor,negustor recunoscut pentru contrabanda  cu alcool, cel despre care magistratul Brasovului spune că este "capul tuturor valahilor neastamparati", iar un jurnalist îl numește chiar „un fel de James Bond al epocii sale”.  

Vorbea romana, germană, maghiara, greaca şi turca. Din acest motiv a fost delegat al românilor din Șchei peste hotare, la Buda şi chiar la Viena, unde a luptat pentru drepturile negustorilor de a-şi vinde oriunde marfa. A vrut chiar să înfiinţeze Republica Schei şi a mers până la împăratul de la Viena pentru acest lucru. Nu a primit însă niciodată aprobare. Ilie Birt a spijinit cu mulţi bani biserica de piatră din Schei, dar şi școala românească din Șchei. Mai mult, a vrut să ridice propriile biserici. Nu a primit aprobare şi atunci a decis că facă troiţe - desigur fără aprobare. Un vechi obicei al zonei spune că troiţele ridicate la intersecţia drumului aduc noroc negustorilor.

Se spune că, întrebat de inspectorii austrieci cine i-a dat voie să construiască această troiță, Ilie Birt ar fi spus „Scrie pe cruce: crăiasa de la Viena”. Într-adevăr, putem observa inscripția (cu litere chirilice) -  ,,Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, înălţatu-s-au această sfântă şi Dumnezeiască cruce în zilele Înălţatei Crăiesei noastre Mariei Terezia, fiind mitropolit Pavel Nenadovici ot (din) Karloviţ şi gubernator Haler Janos, de dumnealui Căpitan Ilie Birt… martie 5 văleat 1755. Popa Dimitrie”. Evident, e puțin probabil ca împărăteasa să îi fi dat lui Ilie Birt aprobarea… sau să fi știut măcar de existența lui.   

Mă aflu langa monumentul care iți atrage atenția în mod special atunci când ajungi in Piața Unirii, și anume stautuia Soldatului Român, construită în anul 1939 de către Reuniunea Femeilor Române în memoria eroilor din Primul Război Mondial. Se mai păstrează încă inscripția refăcută recent, căci cea originală a fost devastată cu câțiva ani în urmă, având următorul text: „Recunoștință dezrobitorilor de neam. Ridicată de Reuniunea Femeilor Române din Brașov – Șchei, cu ajutorul Primăriei orașului. 1939”.

 -Hotelul Coroana Brașovului:loc de cazare perfect în cazul în care doriți să deveniți turiști;

 -Sunetul masinilor: element al prezentului captiv într-un cadru trecut, mirosul de toamnă;

  -case costruite în stil brâncovenesc tradițional;

  -Aprozarul - casa epitropuui Sterie Stinghe, unde se întalneau în trecut la un pahar de vin sau bere "inteligența" brașovului(profesori, funcționari etc.).

Casa Barac: este construită, la fel ca şi celelalte case din zonă, în stil brâncovenesc tradiţional; ne atrag atenţia detaliile florale, ferestrele simetrice şi în centrul geometric putem observa balconul mare.

Casa păstrează numele cunoscutului poet iluminist al Ardealului, Ioan Barac (1776-1848), editorul primului periodic brașovean  („Foaia Duminicii” – 1837), traducătorul lui Shakespeare, al „Halimei” și din 1803 „dascăl mai mare" la școala din Şchei. De-a lungul timpului casa a avut mai multe "funcţii": a fost locuinţă pentru slujitorii bisericii, dispensar medical, locuinţă pentru chiriaşi, iar de 5 decenii în Casa Barac sa află fondul de carte şi arhiva Bisericii „Sfântul Nicolae”, manuscrise şi documente vechi de sute de ani.

 

Bibliografie:

www.Wikipedia.com

www.crestinortodox.ro

www.bisbrasov.ro

http://drumliber.ro/5-cinci-povesti-din-prima-scoala-romaneasca-scheii-brasovului/

Puşcariu, Sextil - ,,Braşovul de altădată”, Cluj Napoca, Ed. Dacia 1977

Pestrea Suciu, Steluţa – „Străzi, case, oameni din Braşov”, Ed. Foton, Braşov, 2011

Surdu, Alexandru - ,,Scheii Braşovului, Ed Kron-Art”, Braşov, 2010