INTERVIU VLAD TRIFAȘ

Directorul artistic al festivalului, Vlad Trifaș inițiator al acestui eveniment și regizor apreciat la nivel internațional, ne-a oferit oportunitatea de a-i cunoaște și totodată de a înțelege puțin din viziunea lui, lucru pentru care suntem recunoscători.

Talentul său de a intriga și totodată de a captiva publicul prin ideile și conceptele sale, l-au făcut să ajungă un regizor de excepție.

Reporter voluntar: După absolvirea liceului de Arte ,,Margareta Sterian” din Buzău, ai urmat cursuri la UNATC. Cât de dificilă a fost trecerea de la actorie la regie?

Vlad Trifaș: Nu, trecerea de la actorie la regie nu a fost una dificilă, a fost una organică, naturală, a venit ca ceva ce mi-a lăsat senzația că avea să se întâmple. Totul a fost foarte organic.

R.V: În momentul actual, ai mai accepta vreun rol în calitate de actor? Cât de mult îți lipsește actoria și cât de schimbată crezi că ar fi fost viața ta dacă nu ai fi continuat cu regia?

V.T: Nu îmi lipsește foarte tare actoria, pentru că mă exorcizez destul de tare în momentul în care lucrez cu actorii, și nu aș putea spune că îmi lipsește foarte tare. Nu, nu aș mai accepta niciun rol pentru că am pus în cui definitiv hainele de actor. Nu îmi dau seama cât de schimbată ar fi fost, pur și simplu cred că așa trebuia să se întâmple. După cum am spus, trecerea asta a fost atât de organică în cât nu cred că există o variantă în care aș fi rămas actor oricât de mult mi-ar fi plăcut lucrul ăsta. Sincer, nu m-am gândit nici măcar o secundă cum ar fi fost lucrurile dacă aș fi rămas actor.

R.V: Din experiența ta de regizor, care sunt etapele cele mai dificile în montarea unui spectacol? A existat vreun moment în care te-ai gândit să renunți la o anumită producție?

V.T:Momentele dificile sunt foarte diferite în funcție de parcursul fiecărui spectacol, nu aș putea spune că există un moment anume care să fi fost mai greu. De asemenea, îmi plac foarte tare momentele grele, pentru că îmi plac foarte tare provocările si cred că așa răspund și la următoarea întrebare, nu m-am gândit niciodată să renunț la vreun proiect, consider că absolut totul are o soluție, dar având pretenția să cred despre mine că creez o atmosferă destul de placută la repetiții nu pot spune că m-am lovit de momente foarte dificile. De obicei, momentele cu adevărat dificile sunt cele tehnice, întârzieri de decor, neînțelegeri tehnice, dar acestea se rezolvă de obicei și sunt doar cronofage.

R.V: Anual, unul dintre festivalele importante care are loc la Teatrul George Ciprian este “Săptămâna Teatrului Tânăr”, un festival la care tu ești director artistic. De unde a pornit inițiativa pentru acest festival și cum credeți că a evoluat pe parcursul anilor? Ce reprezintă pentru tine acest festival? Ne poți spune care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din cadrul festivalului?

V.T: Inițiativa a pornit acum 9 ani, când împreună cu Gina Chivulescu, managerul teatrului si Paul Chiribuță profesorul meu de actorie de atunci, ne-am gândit că ar fi foarte interesant să facem un festival dedicat tinerelor generații atât de creatori, cât și public și mă refer atât la creatori de teatru cât și la public. Între timp ni s-a alăturat și Cosmin Teodor Pană, și așa acest vis a luat naștere. Nici macăr nu am avut sală, pentru că atunci, sala teatrului era în renovare si țin minte că prima ediție și mi se pare că și a doua s-a întâmplat la Sala Consiliului Județean. Cred că festivalul a evoluat mult de-a lungul timpului și noi am evoluat deodată cu el, și așa cum am spus de fiecare dată, nu îl pot vedea în viitor pentru că el îmi explică mie de la an la an, mie îmi e greu să gândesc despre el, este ca un copil care îmi arată cu degetul de fiecare dată de ce are nevoie în plus, și sper doar să fiu un bun ascultător pentru că el știe să îmi arate mie si întregii echipe direcția în care vrea să evolueze. Acest festival reprezintă pentru mine o întoarcere acasă în fiecare an, în teatrul în care am copilărit, în teatrul în care am primit injecția cu virusul teatrului. Este un loc la care țin foarte mult, este un loc special pentru mine și cred că așa va rămâne tot timpul, oriunde mă va purta viața, voi vrea în fiecare an să mă reîntorc la Buzău, sper eu cu ocazia festivalului. Bineînțeles că există un anumit soi de mândrie, dat fiindcă l-am gândit de la început, și am fost alături de el, există toate aceste lucruri, pot spune că sunt un anumit soi de părinte care se bucură de odrasla lui. Cea mai frumoasă amintire cred că este de la prima ediție, când am reușit, când am văzut că se întâmplă, și pe vremea aceea am jucat în "Zborul unui cuib de cuci" și a fost un sentiment extrem de plăcut, ca alături de generația mea să vedem că am reușit să pornim un nou festival.

R.V: Cum a fost experiența de a primi un premiul pentru ‘Cel mai bun regizor international’?

V.T: Da, am montat ,,Othello,, de William Shakespeare în Turcia și diferențele sunt mari. În primul rând, sunt diferențe mari culturale pentru că vorbim de religii diferite, culturi foarte diferite și teatrul este în strânsă legătură cu cultura poporului în care se întâmplă. Nu aș putea să spun că sunt diferențe între actori sau alte lucruri. Dar, cu siguranță au o altă viziune asupra teatrului și o altă viziune asupra importanței, nu aș vrea să sune perativ, dar consider că în acest moment pentru ei teatrul, are o greutate mai mare a mesajului, lucru care este foarte important. Și mă bucur că o să ma întorc acolo să lucrez din nou, pentru că este o bucurie să fac parte din creatorii de acolo.

Reporte voluntar: Georgiana Pătrașcu, Manea Andreea

Machetă: Alexia Cristea

Material Foto: Vlad Trifaș, Ioana Gioabă