INTERVIU VISARION UDATU

Întors acasă, la Buzău, după mult timp, actorul Visarion Udatu revine pe scena Teatrului ,,George Ciprian” în postura de prezentator al Festivalului ,,Săptămâna Teatrului Tânăr”. Pasiunea lui pentru teatru s-a născut în liceu și de atunci a continuat pe drumul acesta. La 27 de ani, Visarion reflectează asupra experiențelor sale în teatru, fiind un proces de auto-descoperire și vindecare personală. A învățat să lase deoparte problemele personale pentru a se concentra pe rolurile sale. Își definește misiunea ca actor prin transmiterea emoțiilor și poveștilor care să rezoneze cu spectatorii.

Reporter voluntar: Cum este să revii pe scena Teatrului ,,George Ciprian” în calitate de prezentator?

Visarion Udatu: Am mai fost o singură dată pe scena Teatrului ,,George Ciprian”, când am avut o reprezentație cu spectacolul de licență ,,12 oameni furioși”. O emoție foarte puternică pentru că sunt acasă, sunt într-un loc unde oamenii mă știu. Emoțiile sunt de trei ori mai mari, dar nu știu de ce. Ieri, când am prezentat pentru prima oară, am avut un mix de sentimente, nu cred că pot să îl descriu neapărat, cert este că mi-a plăcut, adică a fost o stare foarte plăcută și să revin este așa... întoarcerea fiului risipitor. Este ciudat, dar este și foarte plăcut.

Reporter voluntar: Ce te-a făcut să alegi actoria? Când ți-ai dat seama că asta îți dorești să faci?

Visarion Udatu: Cred că a fost un interviu la care am răspuns altfel decât voi răspunde acum, probabil că așa am mai auzit și pe la alții și că așa este frumos, dar de data asta puțin mai realist. Eu nu am ales actoria pentru că asta știam că o sa fac, pur si simplu, am plecat de acasă. Făcând Liceul de Arte la secțiunea de teatru, am luat un premiu la olimpiadă în clasa a XI-a și de acolo a început să îmi placă, să mă atragă din ce în ce mai mult, dar nu știam că asta o să fac. A trebuit să mă pregatesc în vară, nu am avut cu cine să mă pregătesc, a trebuit să mă pregătesc singur și până la urmă am zis să încerc și am intrat, din fericire. De acolo trei ani de licență au fost anii de formare, eu mi-am dat seama prin anul trei ceea ce reprezintă cu adevărat actoria, de acolo abia a început drumul. Adică a fost un drum foarte frumos, a fost și terapie și împăcarea cu trecutul, au fost mai multe lucruri. Când ajung pe scenă sau când am de interpretat un rol și lucrez la un personaj, acolo este cu vindecări de traumă. Este foarte interesant. M-a și consumat foarte mult, dar cu timpul a început să îmi placă foarte tare, am început să înțeleg ce înseamnă să fii actor. Trebuie să ai puterea să lași lucrurile la intrare și tot ce ai ca și experiență de viață și sentimente plăcute sau neplăcute să fie ca experiențe, că altfel te consumă foarte mult, un consum de energie. Nu știu cât de benefic este pentru tine ca om simplu.

Reporter voluntar: În ce tip de proiecte ți-ar plăcea să te implici, atât în plan personal cât și profesional?

Visarion Udatu: Păi, până acum, până la vârsta de 27 de ani, m-am lăsat pe pilot automat în ceea ce privește meseria asta. Am colaborat cu multe teatre, am colaborat cu mulți oameni. Dar, sincer, am început să simt că am nevoie de o stabilitate, am nevoie de ceva care să mă mențină acolo, să am, nu neapărat o siguranță, cât să știu că am o supapă pe care pot să o mai activez din când în când. Actoria vine la pachet și cu o nesiguranță, cel puțin în vremurile pe care le trăim acum este foarte volatilă treaba. Ai momente când vin trei proiecte deodată și nu poți să le faci pe toate pentru că timpul nu îți permite și nu poți să le gestionezi așa cum trebuie, alegi maxim două. Dar și momente când nu se întâmplă nimic, și atunci este groaznic, este un sentiment de ,,nu ai ce să faci”. Pe lângă actorie am lucrat, am avut foarte multe joburi care am crezut eu că o să îmi permită să fac și actorie, nu s-a întâmplat așa.A trebuit de fiecare dată când am prins proiecte, să renunț la jobul respectiv pentru că nu era înțelegere. Nu știu ce o să fac mai departe momentan, sunt într-un punct de tranziție, cred ,în ultimul an jumate a fost  mai mult o introspectivă. S-au așezat lucrurile, ce era în aer s-a așternut ca praful pe mobilă. Și acum încerc să fac curat, să șterg praful și să văd ce se întâmplă.

Reporter voluntar: Care consideri că este misiunea unui actor?

Visarion Udatu: Greu cu misiunea unui actor. În primul rând, misiunea este să se desăvârșească în ceea ce face și făcând asta, cred că ajunge să transmită și mai departe ce are de transmis, depinde ce joacă. Rolul actorului pe scenă este de a transmite sentimente, de a spune o poveste și cine vine la teatru, dacă pleacă schimbat într-un fel este foarte bine. Asta este cea mai mare valoare a unui artist. Că altfel, nu-i văd rostul sau sensul. Am încercat să văd care este scopul, de ce facem noi asta... Scopul nu este de a educa, este mult spus, sunt mai mult povești spuse obiectiv. Adică omul zice ,,uite asta mi se întamplă și mie” și poate că este bine, poate ca nu este bine. Dau un exemplu: cum se vede scandalul din exterior, făcut bine. Dacă actorul este bun pe scenă, înseamnă ca spectatorul din sală va observa exact ce se întâmplă probabil și în viața lui: trădări, iubiri, tensiuni inutile, conflicte de cele mai multe ori. Cred că acolo se întâmplă o magie, omul pleacă pe gânduri învățat, cu ce ar trebui să fie învățat.

Reporter voluntar: Cum ai simțit atmosfera de festival în aceste prime zile și ce mesaj ai pentru publicul buzoian?

Visarion Udatu: Ți-am spus, eu m-am simțit întors acasă. Dacă până acum aveam senzația că dacă mă întorc acasă cumva fac un pas mare înapoi (îmi era foarte frică să mă întorc acasă), acum o să stau ceva timp, o să văd ce anume fac în următoarea perioadă. Cred că se simte frumos, se simte plăcut, mă simt stăpân, mă simt în largul meu, cumva. La București este o presiune foarte mare pe care ți-o pui tu în primul rând. Nu știu dacă există sau nu neapărat, probabil ea există, dar cred că în mare parte este acel stres. Apropo că lumea se înjură în trafic, toată lumea vine acolo să se realizeze. Cred că starea asta dusă la nesfârșit, în termen mai lung, te face să-ți pice lumea-n cap. Este foarte stresant și ieșind de acolo, am simțit o depresurizare, am simțit că îmi revin. Este prea multă liniște la Buzău, adică este frumos.

Un mesaj pentru publicul buzoian: să mai vină la teatru. Cred că din ce în ce mai puțin se face treaba asta și este păcat pentru că am observat un lucru: am prezentat ieri pentru prima oară și a fost un test de răbdare și pentru mine. Pentru că, de multe ori, fiind obișnuiți cu Tiktok, Instagram, clipuri foarte rapide… să ai esența vieții în 15 secunde, nu mai ai răbdare să stai la un spectacol de două ore. Dacă în primele 5 minute nu îți captează atenția, ești deja pe telefon. Aseară cred că a fost unul dintre marile momente pentru mine, pentru că mi-am dat seama că nu puteam să mă concentrez, fiind și  eu pe scenă la rândul meu. Adică, eu fiind spectactor nu am putut să fiu atent, să mă concentrez la ce zic oamenii, din varii motive, nu este important motivul. La un moment dat, sincer, mi-a venit să ma duc la toaletă pe la jumătatea spectacolului și am zis că mă duc, că mi-am făcut treaba, sunt prezentator. Ăsta a fost primul gând, am zis că pot să mă duc. Apoi mi-am dat seama că sunt în timpul unui spectacol, eu nu aș vrea ca cineva să iasă din sală, chiar și pâna la baie. Să vină lumea la teatru, cred că este important. Sfat pentru cei din teatru: să facă lucruri de calitate, că altfel probabil și de asta se pierd oamenii.

Reporter voluntar: Andreea Iordache

Design: Ștefania Carpen