Romanian
English
French
German
Italian
Spanish
V-ați întrebat vreodată cine este în spatele fotografiilor de pe pagina noastră? Ei bine, astăzi am vorbit cu una dintre cele mai talentate fotografe ale noastre: Ștefania Carpen. Iubește fotografia de când se știe, iar prin intermediul teatrului a descoperit și acest tip de fotografie. Implicată și foarte muncitoare, ne-a demonstrat mereu tot ceea ce poate. Suntem mândri că face parte din frumoasa noastră familie. Ștefi ne-a vorbit mai mult despre pasiunea sa în rândurile ce urmează:
Reporter voluntar: Povestește-mi despre tine. Cine ești, ce faci?
Ștefania Carpen: Pot spune că la prima vedere sunt o persoană destul de timidă, dar odată ce ajungi să mă cunoști sunt foarte energică și prietenoasă. Sunt o fire muncitoare și ambițioasă, iar unele dintre pasiunile mele sunt fotografia și muzica.
R. V.: Cum ai ajuns să fii voluntar la Teatrul ,,George Ciprian"?
Ș. C.: Prietenii mei erau deja voluntari la teatru și mai mereu când ne întâlneam vorbeau cu mare drag despre acest loc. Evident că lucrul acesta m-a făcut să fiu și eu interesată de voluntariat, iar ulterior m-am alăturat grupului de voluntari prin intermediul festivalului ,,Săptămâna Teatrului Tânăr".
R. V.: Cum ai descoperit pasiunea pentru fotografie?
Ș. C.: Acum câțiva ani, văzusem pe Instagram conturile unor fotografi care făceau portrete și din momentul în care am văzut acele poze am știut că asta
vreau să fac. Peste foarte puțin timp mi-am achiziționat primul aparat foto și am început să le fac fotografii prietenilor mei, chiar și ședințe foto plătite când se ivea ocazia. Ulterior am realizat că acest stil de fotografie nu mi se potrivește și am încercat să descopăr cu adevărat ceea ce vreau să transmit prin pozele mele. Așa am ajuns să fac fotografie de stradă, care în prezent este tipul meu de fotografie preferat.
R. V.: Ți se pare diferită fotografia pe care o faci în afara teatrului față de ceea ce surprinzi la spectacole?
Ș. C.: Deși sunt diferite, și unii oameni ar spune chiar că sunt diametral opuse, ambele au ceva în comun. Atât fotografia de stradă, cât și fotografia de teatru spun o poveste prin care se pot transmite foarte multe înțelesuri. La ambele stiluri există un lucru foarte important pe care îl poți observa în fotografii, şi anume emoția. La fotografia de teatru arăt prin pozele mele ce au simțit actorii când au jucat în spectacol, relația dintre personaje și interacțiunea dintre ele, iar la fotografia de stradă ofer povestea unei persoane care pur și simplu a fost
la locul potrivit, în momentul potrivit, sau un lucru pe care îl văd din întâmplare și îmi atrage atenția.
R. V.: Te-au ajutat experiențele acumulate la teatru?
Ș. C.: Sincer, m-au ajutat foarte mult să mă organizez, deoarece și când făceam fotografii sau machete pentru interviuri aveam deadline-uri, așa că a trebuit să îmi fac un program foarte bun pentru a reuși să termin totul la timp, program care s-a dovedit a fi și eficient. Pe de altă parte această experiență m-a făcut să descopăr fotografia de teatru, pe care acum o îndrăgesc foarte mult și care în prezent este una dintre tipurile mele preferate de fotografie.
R. V.: Ce ai învățat în cadrul familiei de voluntari?
Ș. C.: Am învățat că munca în echipă este cheia către o coordonare mai bună. Dacă există armonie între toți voluntarii, vom reuși să rezolvăm și să organizăm toate lucrurile mult mai bine și mai repede. Chiar dacă au mai existat certuri sau neînțelegeri, cred că fiecare dintre noi a reușit să învețe ceva din ele și să îmbunătățească la propria persoană unele aspecte.
Machetă: Carpen Ștefania
Reporter voluntar: Iordache Andreea
