INTERVIU SILVIU BIRIȘ

Pasionat încă din tinerețe de domeniul artistic, în toate formele acestuia, actorul Silviu Biriș a reușit să își dezvolte talentul artistic nu doar în plan actoricesc, dar și muzical. Absolvent al UNATC-ului, acesta ne povestește despre evoluția teatrului românesc din perspectiva sa, despre începuturile sale ca actor, dar și despre premiera Teatrului ,,George Ciprian”: ,,O noapte de pomină” în regia lui Daniel Bucur. Care este motivul pentru care a ales actoria și cum privește personajul pe care îl interpretează cu succes, aflați în interviul de mai jos!

 

Reporter voluntar: Ați absolvit UNATC-ul, secția Actorie. Care este motivul pentru care ați ales acest domeniu?

Silviu Biriș: Mi s-a părut că actoria îți oferă o libertate, așa mi se părea la vârsta aceea, la 16-17 ani. Îți permite să faci ce vrei. Pentru un copil crescut într-un regim, în comunism, după 1989 când lucrurile începuseră să fie așa într-o devălmășie, a fost cred că cea mai potrivită alegere pentru a-mi alina un dor, un dor după o plenitudine. Probabil a ținut și de contextul social, dar și emoțional pe care l-am avut. La fel de bine trupa de teatru pe care am descoperit-o la Palatul Copiilor a fost o evadare și o motivație de a merge mai departe. Așteptam în fiecare zi cu nerăbdare, așa cum îl aștepți pe Moș Crăciun, să merg încă o dată la ore. Acesta a fost motivul pentru care am ales, mai ales pentru că făcând actorie în fiecare zi, niciuna nu semăna cu cealaltă, și îmi bucura sufletul.

Reporter voluntar: V-ați remarcat nu numai în plan actoricesc, dar și în plan muzical și cinematografic. Cum ați decis să explorați și alte arii ale acestui domeniu și considerați că v-au adus succes?

Silviu Biriș: Există o tradiție în familia mea pe partea muzicală. Tatăl meu este absolvent de Conservator și cu toate acestea m-a ținut departe de scenă. Din păcate nu mi s-a oferit ocazia de a studia un instrument. Pare caraghios așa, într-o familie în care era un muzician, dar ai mei erau divorțați de când eram foarte mic și poate că acesta a fost și motivul pentru care nu s-au ocupat și în acest aspect de mine. Apoi, mama este o persoană cu valențe muzicale recunoscute, a fost activă și în corul uzinei Semănătoarea București, fiind solista. În casă se asculta permanent muzică, ne plăcea mai ales genul romanței. Și probabil, nu întâmplător, acum eu prezint de ani de zile festivalul de romanțe ,,Crizantema de Aur” de la Târgoviște, cu care mă laud și pe care îl iubesc atât de mult. În timpul facultății, dar și după aceea, am făcut studii muzicale de specialitate cu mai multe nume sonore. Am început să joc în spectacole de musical și colegii, să spun așa, consacrați în domeniu, mi-au sugerat că ar fi bine să mă apuc și de această parte muzicală și să dezvolt acest talent. Așa am ajuns să îmi formez un band în București, să scot primul album și să activez și în acest compartiment.

Reporter voluntar: Lucrați de aproape 27 de ani la TNB, care este din punctul dumneavoastră de vedere evoluţia teatrului românesc?

Silviu Biriș: Clar teatrul românesc este într-o căutare, într-o perpetuă mișcare. Cu siguranță în spectacolele de astăzi se văd și forme ale teatrului occidental sau ale teatrului american. Școala pe care am făcut-o eu la București era o școală tradițională, pe care o aveau la bază și marii actori ai generației de aur. Profesorul meu a fost Ion Cojar, un cadru didactic și un cărturar totodată. Până la urmă teatrul înseamnă adevăr, înseamnă viață, iar acest proces de creație, pe care actorul îl are în munca lui cu sine însuși și la îndrumarea regizorului, este un laborator care înfrumusețează ceea ce este important pentru succes și pentru crearea unui rol. Acestea sunt pentru un teatru de explorare a adevărului uman, a relațiilor interumane, al artisticului care stă la baza alegerilor noastre și care ne determină existența. Îmbrățișez uneori și forma, dar care are conținut. Cred că s-a pierdut această căutare a unui laborator de actorie. Noi stăteam la un spectacol, când eram de vârsta voastră, uneori și 2-3 luni la lectură, la masă, și luăm fiecare situație, fiecare replică, analizând și mergând către pilonul de adevăr. Pilon care punea carne pe un personaj, evident autentică, cum am văzut și noi în marile spectacole. Acum se pare că este și un copy-paste, este și o rutină, o industrie, suntem determinați de programe încărcate, de repertorii care trebuie să fie permanent schimbate, ca să servească o diversitate. Facem concesii, și din păcate se vede asta în calitatea actului artistic.

Reporter voluntar: Aveți momente speciale din timpul spectacolelor pe care le-ați jucat de-a lungul anilor?

Silviu Biriș: Da, îmi aduc aminte de unul frumos pe scena de la Buzău cu sufleorul și fotograful teatrului, un om deosebit care iubea actorii și iubește actorii. Era fascinat de spectacolul pe care îl făcuserăm în regia Dianei Lupescu: ,,Fii cuminte, Cristofor”. Se uita din culise, urmărea, sufla textul când era momentul, și a venit premiera. A fost prima oară când s-a întâmplat să uit o replică. M-am dus către el după ce am pățit, ceea ce se pare ca este legendă că au mai pățit-o și alți actori, și l-am întrebat: ,,cum este, cum este?”, eu referindu-mă la text și el mi-a zis ,,Excepțional!”. El fiind fascinat de spectacolul de pe scenă, uita să se uite peste textul actorilor și urmărea jocul actoricesc. Și eu l-am întrebat cum este și ce trebuie să zic și el mi-a zis excepțional. Deci am o amintire foarte simpatică.

Reporter voluntar: Interpretați personajul ,,Ferris” în premiera Teatrului ,,George Ciprian”. Ce este personajul menit să transmită publicului și cum vizualizați acest personaj în lumea actuală?

Silviu Biriș: Ferris este o spumă, este foarte spumos, este un băiat bun la toate. El reușește să încurce și să descurce lucrurile. Spectacolul este și un comic de situație foarte bine scris de Derek Benfield și foarte bine tradus de Daniel Bucur.  Totodată și personajele sunt foarte colorate. Ferris ajută, să spun așa, la nota comică și de ansamblu a spectacolului. De fiecare dată este ca o pisică: nimerește în picioare. Este foarte elastic, foarte flexibil, este ca un atlet, ca un sportiv de performanță.

 

Reporter voluntar: Cum reușiți să intrați în pielea personajului? Există mici secrete actoricești pentru această reușită?

Silviu Biris: Pentru această reușită, este nevoie, în primul rând, de curaj și încredere în regizor. Eu cred foarte mult în omul care mă conduce. Întotdeauna plec de la situația dată, cum aș reacționa eu, iar apoi, privind la valențele personajului, cum ar reacționa personajul în situația dată. Pentru că, eu poate mă sperii de un leu în realitate, dar personajul meu, care este un erou, se bate în câmp deschis cu o fiară precum leul. Și de aici începem să creăm personajul, apoi celelalte lucruri care se adaugă ulterior: costumul, foarte important, poate să aibă un mic accent de vorbire și alte lucruri care colorează. Întotdeauna mi-au plăcut personajele de coloratură și mi-au plăcut compozițiile. Întotdeauna, așa cum spunea marele profesor, Ion Cojar: ,,Să plecăm de la noi, de la adevărul nostru, noi înșine și după aceea restul.”.

Reporter voluntar: Care este părerea dumneavoastră despre spectacol și ce momente amuzante sau dificile ați întâmpinat în timpul repetițiilor?

Silviu Biriș: Doresc, în primul rând, să îi mulțumesc echipei Teatrului ,,George Ciprian” pentru generozitate și pentru că m-au invitat să fiu parte din acest proiect. Mai ales, regizorului Daniel Bucur, doamnei manager a Teatrului ,,George Ciprian”, Gina Chivulescu, dar și colegilor mei de distribuție, actori de prima mână. Părerea mea este că aceste spectacol este un spectacol de care Teatrul ,,George Ciprian” avea nevoie, la fel și publicul din Buzău. Într-adevăr sunt o grămadă de comedii în ultima vreme, dar aceasta este o comedie cu totul și cu totul specială, este o comedie de mare, mare angajament și rigoare. Așa cum spunea marea profesoară Sanda Manu: ,,Comedia este farmacie”. Așa este și în cazul acestui spectacol. Nu știu dacă au fost momente dificile, poate să învăț înlănțuirea tablourilor care se succed cu o viteză astronomică, foarte repede în fața noastră. La un moment dat, chiar și regizorul nostru, Daniel Bucur,  începuse să încurce scenele pentru că semănau între ele. Este o țesătură foarte complicată, unul intră pe geam, altul pe balcon, deci nu apuci să respiri tu, ca actor. La fel ne dorim și de la spectatorii noștri, să fie cu sufletul la gură, urmărindu-ne. Iar momentele amuzante au fost în momentul în care am descoperit faptul că dincolo de aceste replici, chiar corespunde o relație foarte frumoasă între un băiat și o fată, între doi prieteni. Întotdeauna se spune că textul este pretextul, a fost interesantă și partea de a găsi niște indicii foarte simpatice în niște scene, de a ne adapta și la publicul din România, publicul din Buzău, în sensul de a-l aduce cât mai aproape de actualitate.

 

Reporter voluntar: Ce ar trebui să primească publicul buzoian de la acest spectacol și care sunt așteptările dumneavoastră?

Silviu Biriș: Energie, bucurie, speranță și nădejde că viața este frumoasă și culoare, multă culoare. Așteptările mele… să știi că eu nu am așteptări. Nu mai am așteptări pentru că de fiecare dată când am avut așteptări foarte mari și căderile au fost pe măsură. Mă aștept ca noi, actorii, să înțelegem că avem o menire foarte frumoasă de a ajunge la sufletele spectatorilor. Iar publicul, dacă aș avea o așteptare, mi-aș dori să fie mai atent în privința divertismentului. Pentru că există și divertisment de calitate și multe spectacole subțiri, cum zicem noi, șușe, sau spectacole care nu se înscriu în sfera actului artistic sau al actului teatral. Să fie atenți cu alegerile muzicale, să fie atenți cu alegerile emisiunilor de televiziune pe care le urmăresc și să încerce să nu facă concesie facilului. Îmi doresc să ne provoace chiar și pe noi, pe actori, să căutam texte din ce în ce mai valoroase și mai profunde.

Vă mulțumesc, la Buzău mă simt ca acasă!