INTERVIU SABINA PANAIT MILITARU

Sabina este studentă la Facultatea de Medicină Veterinară, fostă voluntară a Teatrului ,,George Ciprian”, împătimită a gătitului, pasionată de artă, iubitoare de oameni și de frumos. Aceasta consideră voluntariatul la teatru unul dintre factorii esențiali care au contribuit la dezvoltarea ei ca om și la formarea spiritului său critic. În viitor, își dorește să înceapă o carieră în cercetarea

medicală și să se dedice studiului, dar nu va neglija arta, deoarece este de părere că aceasta se împletește cu știința.

Reporter voluntar: Deși te consideri o fire artistică, ai ales să te duci la Facultatea de Medicină Veterinară. Care a fost motivul?

Sabina Panait Militaru: Într-adevăr, deși am o pasiune pentru abstract și tot ce înseamnă partea artistică, am ales această facultate deoarece dintotdeauna mi-am dorit să devin doctor. Surprinzător, prima meserie la care m-am gândit încă de mic copil a fost aceea de veterinar. Am trecut prin mai multe stadii în ceea ce privește acest subiect. Ajungând la liceu, chiar dacă eu am fost pe uman, dorința mea mereu a fost să fiu la științele naturii și în paralel cu materiile de la uman eu am învățat biologie, chimie, matematică și fizică. A fost un fel de echilibru între partea umanistă și științele exacte. Așa am fost eu, sunt și voi fi mereu: vreau să știu câte ceva din toate, ca să fiu pregătită în momentul în care interacționez cu cineva indiferent de domeniul în care activează.

Reporter voluntar: Pasiunea ta pentru voluntariat a început cu teatrul. Ce alte voluntariate au urmat?

Sabina Panait Militaru: În afară de teatru, am mai fost voluntară la BIAF, am făcut voluntariate legate de protejarea animalelor și la strângeri de fonduri sau acte de caritate pentru copii. Am făcut parte din echipa de voluntari de la ,,Crucea Roșie” și am participat la împădurirea Parcului Crâng. În concluzie, pot spune că voluntariatul m-a deschis față de ceilalți, m-a ajutat să realizez lucrurile care-mi plac și care mă fac fericită. Întotdeauna o să fiu împlinită în momentul în care toți cei din jurul meu sunt fericiți, se simt bine și zâmbesc.

Reporter voluntar: Cât de important consideri că este conceptul de leadership într-un colectiv de voluntari?

Sabina Panait Militaru: Conceptul acesta este ușor de interpretat. În primul rând, leadership-ul se referă nu neapărat la un model pentru cei din jurul lui, ci la un om care poate să empatizeze cu ceilalți, să înțeleagă reacțiile pe care le au, să poată să citească oamenii cu care lucrează, astfel încât să știe când cineva nu se simte bine, când între cineva și altcineva apare un conflict. Să știe cum să-i încurajeze și să găsească un interes comun. Un lider trebuie să fie un om care să nu judece, ci să încerce întotdeauna să privească partea plină a paharului. Să știe să coordoneze, să vorbească, să înțeleagă. Pentru mine acesta este conceptul de leadership. Într-un grup de voluntari nu contează cine este acea persoană. Ideal ar fi să fie fiecare liderul său și al grupului. Un lider adevărat trebuie să recunoască valoarea oamenilor cu care lucrează, să-i recompenseze și niciodată să nu-i descurajeze. Dacă cineva are dorința de a-și susține opinia, el trebuie să o accepte, să o evalueze, să lucreze cu cine are de lucrat, deoarece la final rezultatul va fi foarte frumos.

Reporter voluntar: Ce spectacole te-au impresionat cel mai tare și de ce?

Sabina Panait Militaru: ,,Aniversarea”, ,,Gâlcevile din Chioggia”, ,,Singur între lumi” și ,,O viață, o șosetă, un vis și o mașină de scris” sunt cele patru piese de bază pentru mine. M-a impresionat pregătirea actorilor, emoțiile pe care le-au transmis publicului, recuzita și finețea mișcărilor. Am avut norocul să văd ultima piesă menționată în avanpremieră. N-o mai jucaseră până atunci și am putut simți emoțiile unui om normal care joacă în fața unui public plin. Am mai observat greșeli, dar rezultatul a fost spectaculos. Mesajul este unul cât de poate de simplu: omul se poate îndrăgosti, poate trece prin viață ca gâsca prin apă, dar atât timp cât cunoști persoanele potrivite, viața se reaprinde. Din piesa aceasta am învățat că trebuie să știi să-ți scrii singur drumul și să nu lași pe nimeni altcineva să o facă pentru tine. ,,Aniversarea” este o comedie spumoasă, pe care am văzut-o de cel puțin șase ori, iar de fiecare dată actorii mai schimbau câte o replică din scenariul inițial și noi, voluntarii, ne dădeam imediat seama. Actorii au fost foarte prietenoși, au ținut legătura cu noi, am vorbit cu ei. Este grozav când poți să vorbești cu un om care să-ți împărtășească experiența sa, chiar dacă poate tu ești la începutul drumului și nu știi ce vrei să faci în viață. Ei îți oferă un exemplu.

Reporter voluntar: Cum ți-ai păstrat pasiunea pentru teatru după plecarea la facultate?

Sabina Panait Militaru: Eu am continuat să merg la teatru în București și am participat la diferite întruniri cu oameni pasionați de acest subiect, unde am discutat despre actori și despre piese de teatru. Am continuat să merg și la întruniri legate de filme sau la cluburi de lectură. Deci nu m-am despărțitt prea mult de latura aceasta.

Reporter voluntar: De unde a apărut pasiunea pentru gătit? Ce îți place să faci cel mai des?

Sabina Panait Militaru: N-a fost ceva ce mi-am dorit, ci a fost o ambiție să pot face lucruri eu pentru mine. Am început de la a face omletă până la a face pizza, ciorbe, supe, sote de legume, musaca, orez cu lapte, budinci și inclusiv torturi. Cea mai mare realizare a mea este budinca care mi-a ieșit perfectă după multe încercări. Gătitul mă ajută să mă detașez de restul: iau o pauză de la tot, îmi pun mintea în a face o rețetă anume și mă apuc. Mă relaxează și mă distrez. Abilitățile mele de gătit sunt foarte apreciate. Fac inclusiv cozonac, pască, torturi, tiramisu, velvet, o interpretare de tiramisu cu banane, cu fructe de pădure, tort cu biscuiți și ciocolată, frișcă... Pe viitor intenționez să încep să-mi lucrez mâna ca să fac detalii pe torturi, pentru că trebuie să am o mână sigură ca viitor chirurg.

Reporter voluntar: Din ce cauză consideri că apar cel mai adesea conflictele între voluntari?

Sabina Panait Militaru: Conflictele dintre voluntari o să fie întotdeauna un subiect pe care cei mai mulți vor dori să-l evite. Există multe motive, printre care: voluntarii se cunosc între ei dinainte să ajungă la voluntariat, nu au o relație bună și atunci unul vrea să-l facă pe celălalt să se simtă prost sau vrea ca cei din jurul lor să aibă aceeași impresie pe care o are el despre acea persoană. Din cauza invidiei sau a faptului că liderul, întorcându-ne la leadership, poate să favorizeze pe unul sau pe alții, iar atunci apar iar conflincte între voluntari. Ciondănelile obișnuite între voluntari sunt acceptabile, dar cauzele principale ale problemei acestea sunt.

Reporter voluntar: Ce vrei să faci în viitor pe plan profesional?

Sabina Panait Militaru: Visul meu este cercetarea. Pe lângă medic veterinar chirurg, îmi doresc să fiu și cercetător și să am posibilitatea să lucrez într-o bază de dată cu diferite gene, să lucrez la microscop, să stau să analizez fiecare particulă de compus din orice lamă posibilă. Îmi doresc să fac o descoperire care să-i ajute pe ceilalți oameni. Spun oameni deoarece oamenii sunt legați de animale. Făcând un bine animalelor, voi face un bine și oamenilor. Îmi doresc să aprofundez și în studiul medicinei umane, atât cât voi putea. Vreau ca în timpul liber să pot să merg cât se poate de des la teatru.

Reporter voluntar: Antonia Ardeleanu

Design: Mădălina Negru