INTERVIU NICOLETA HÂNCU

Publicul reprezintă o sursă de energie pentru ea și este dornică să descopere oameni și locuri noi. Urcă , de fiecare dată cu emoție, pe scena Teatrului ,,George Ciprian” dar, cu siguranță, veți rămâne uimiți de talentul ei.

Nicoleta Hâncu ne prezinta detalii din viața ei de tânăr actor dar și secrete din culisele spectacolului ,,Zeul Măcelului”.

Reporter voluntar: Pe lângă teatru, știm că joci și în filme. Care implică, din punctul dumneavoastră de vedere, un procedeu mai complex de conectare cu personajul?

Nicoleta Hâncu: Cred că implicarea e aceeași, fie că vorbim despre film sau despre teatru. Doar că la film, camera reușește să surprindă fiecare reacție, fiecare grimasă, fiecare detaliu, în timp ce la teatru e nevoie de puțin mai mult efort pentru a-ți face intențiile clare. La film poți alege ce anume vrei să subliniezi printr-un prim-plan sau gros-plan, la teatru atenția publicului este dispersată. Aici intervine regizorul care “decupează” momentele importante. Dar, ca tehnică actoricească, cred că e același lucru, în sensul că încerc să fiu la fel de adevărată în ambele.

Reporter voluntar: Spre deosebire de film, teatrul implică o interacțiune mai mare cu publicul. Reprezintă acest aspect un avantaj pentru tine sau, din contră, un dezavantaj?

Nicoleta Hâncu: Paradoxal, și la film, deși nu ai public, ai o echipă. Asta am simțit la ultimul film pe care l-am făcut, faptul că echipa este extrem de importantă și că dacă e aleasă în așa fel încât să aibă toți un scop comun, dacă toți oamenii își doresc și muncesc cu aceeași pasiune, te pot ajuta să simți acel schimb de energie. Atunci când e bine, lucrurile sunt confirmate și de prezența oamenilor din platou. Dar, într-adevăr, la teatru, acel schimb de energie este netulburat. Publicul poate fi atent doar la ce se întâmpla pe scenă, atenția echipei de la filmare este bruiată de propriile responsabilități. Cred că ce e mai frumos și cumva mai simplu la teatru este că ai un parcurs de trei ore de spectacol, în care personajul tău evoluează, “modificările” sunt făcute în timp real, în timp ce, la film, de cele mai multe ori, nu se filmează în ordine cronologică și cumva ca actor trebuie să fii foarte conștient, atent și detașat cât să știi care e traseul personajului. Asta funcționează doar până la un punct, după care doar regizorul te poate ajuta să știi în ce punct al evoluției personajului te afli.

Reporter voluntar: Publicul buzoian te poate urmări în spectacolul ,,Zeul Măcelului”, o productie Teatrul ,,George Ciprian”, regia Tavi Costin. Care a fost principalul aspect care te-a atras către acest proiect?

Nicoleta Hâncu: Colegii cu care lucrez. Cu Codrin Boldea am mai lucrat, am fost împreună într-o trupă de teatru, dar cu Bianca, cu Tavi şi Denis n-am mai lucrat până acum. Mi-a plăcut foarte mult şi textul; cred că asta m-a atras: oamenii, textul și rolul. Și faptul că sunt într-un alt oraș m-a bucurat. Am mai lucrat doar în Brăila, tot printr-o colaborare la un proiect, și personal, simt că atunci când ieși din București și te duci într-un oraș ,,din provincie” ai mai mult timp să faci doar asta. În București ești prins între casting-uri, trebuie să mergi să plătești facturi, să faci cumpărături etc. Aici ai timp doar pentru asta și ești concentrat doar pe proiect. De exemplu, plec de la teatru, mă duc în cameră și mă uit la filme sau citesc piesa. Sunt foarte concentrată pe ce am de făcut aici și îmi place enorm să lucrez în afara Bucureștiului.

Reporter voluntar: Spui că îți place personajul pe care îl interpretezi în acest spectacol. Te-ai regăsit într-o oarecare măsură în el?

Nicoleta Hâncu: Puțin. Asta și în conferința de presă că într-o oarecare măsură și eu sunt ,,people pleaser” (trad. ,,să fac pe plac oamenilor") și simt că reușesc să mă ,,vindec”. Încercam, până nu demult, să aplanez conflictele, să fac pe toată lumea să se simtă bine, să fiu atentă la nevoile celorlalți și cumva asta face și personajul meu. Experiența ca mamă nu o am, deci nu știu exact cum e să fii în pielea unei mame care vine să-și apere puiul. Asta nu am încă. Dar latura ei de a mulțumi pe toată lumea și de a uita de cele mai multe ori de sine, de nevoile personale și de a nu comunica sincer si clar ce nevoi are, asta făceam și eu și cred că e o capcană periculoasă, care naște frustrare și furie.

Reporter voluntar: Ce așteptări ai din partea publicului cu privire la acest spectacol? Ce impact consideri că va avea?

Nicoleta Hâncu: Am emoții foarte mari pentru că nu știu cum va fi primit. Vorbeam și cu colegii despre asta și toti avem această frică intrinsecă. De fiecare dată când am premieră și la film și la teatru, am emoții groaznice. Întâlnirea cu publicul e foarte importantă și cumva ne ajută pe noi să ne dăm seama ce am făcut bine și ce nu, ce nu e clar, ce ne scapă. E o poziție foarte vulnerabilă în ziua premierei, pentru că e ca și cum te-ai urca gol pe scenă și lumea te vede în toată splendoarea ta și fie e cu tine, fie nu. Asta e ceva ce nu putem controla noi și e înfricoșător.

Reporter voluntar: Cum su fost repetițiile? Au existat momente dificile?

Nicoleta Hâncu: Nu am avut momente dificile sau conflicte. A fost o chimie foarte bună între noi, ne-am înțeles de la început și cumva am un regret că nu am repetat mai mult, mi-aș fi dorit să petrecem mai mult timp împreună. Mi se pare că ne-a intuit foarte bine Tavi și că a făcut bine că ne-a adus împreună. Cred că un moment dificil a fost când a trebuit să găsim o varianta pentru vomă (în spectacol există un moment în care unul dintre personaje vomită) și a fost greu să facem să pară credibil. Dar, tensiuni sau conflicte majore nu am avut.

Reporter voluntar: Andreea Manea

Machetă: Georgiana Pătrașcu

Material foto: Nicoleta Hâncu, Georgiana Vlădoiu