Mihaela Mardale este actriță, coregraf si trainer de dezvoltare personala prin actorie.
,,Cel mai placut lucru este sa iei parte la procesul unui om de a se dezvolta, de a învăța ceva nou, sau poate doar de a trece printr-o experienta extraordinar de frumoasa.”

Reporter voluntar: Știm că în prezent lucrezi într-o serie de proiecte care implică cursuri de actorie, dar ai avut și un rol cheie în dezvoltarea coregrafiei voluntarilor pentru festivalul STT 2022. De unde vine dorința de a “preda”?

Mihaela Mardare (Mella): Sincer, nu am avut niciodată dorința de a ”preda”. Sau poate de fapt nu am avut niciodată senzația că predau ceva. În toate activitățile în care eu am luat rolul de profesor, trainer sau coregraf m-a atras cel mai mult ideea de ”lucru împreună”, de schimb de idei și energie, și întotdeauna am învățat și eu foarte multe de la cei cu care am lucrat. Da, teoretic am predat, dar cel mai plăcut lucru este că iei parte la procesul unui om de a se dezvolta, de a învăța ceva nou, sau poate doar de a trece printr-o experiență extraordinar de frumoasă (depinde, bineînțeles, de natura cursului). Ăsta cred că e motivul principal pentru care îmi place să lucrez cu oameni. Pe de-o parte îi învăț un lucru, le ofer ceva nou, dar și eu mă dezvolt lucrând alături.

R.V: Pe lângă actorie, o altă pasiune de a ta este coregrafia. Ai avut ocazia să le îmbini pe ambele de-a lungul carierei tale?

M.M: Din fericire, da. M-am ocupat de coregrafia/mișcarea scenică a două spectacole de teatru, unde cred că m-a ajutat foarte mult faptul că, la bază, sunt actriță. De altfel, și în cursurile de dans pentru copii m-am folosit de metode din Arta Actorului. Și acolo a fost un plus faptul că am încercat să le îmbin pe cele două. Copiii au învățat treptat să transmită emoție prin dans, și nu doar sa dea din mâini și picioare pe muzică.


R.V: Oamenii te pot vedea la Buzău iubește teatrul în spectacolul ,,Farse medievale în stil nemedieval”, un spectacol realizat în cadrul proiectului Teatru Oriunde. Ce te-a determinat să te alături acestui proiect?

M.M: În primul rând ideea, care mi s-a părut extraordinar de bună. ”Teatru oriunde” sună din start interesant, ba chiar provocator pentru mine, ca actriță. Și pe lângă faptul că el poate aduce bucurie oamenilor ”oriunde”, cred că le poate chiar insufla dorința de a merge la teatru. În plus, există destul de multe orașe în care oamenii au foarte rar acces la activități culturale, sau chiar preferă să nu participe atunci când ele există. Ideea de a aduce tu teatrul la ei pe mine m-a încântat enorm de mult. Bineînțeles, pe lângă toate astea, știam că echipa va fi una cu care lucrez extraordinar de bine. Am colegi talentați și la fel de pasionați ca mine.

R.V: Care este personajul cu care ai reușit să te conectezi cel mai mult dintre toate cele jucate și care crezi că a fost motivul?

M.M: Primul. Rolul se numește ”Felice”, din ”Bădăranii” de Carlo Goldoni – spectacol de licență. Nu știu dacă e pentru că a fost primul, cât mai mult pentru că atunci am înțeles ce înseamnă de fapt meseria pe care mi-am ales-o. A fost prima oară când am făcut practic lucrul pentru care mă pregăteam de ani de zile și prima oară când am și avut curajul să fac eu: să am idei, să caut, să îmi ascult intuiția, să îmi dau voie să greșesc, să construiesc, să descopăr, să fac și mult dar și puțin, să mă bucur de tot procesul ăsta și să muncesc pentru el.
Machetă: Alexia Cristea