Astăzi, am avut ocazia să vorbim cu Mădălina, o tânără energică care ne-a uimit prin entuziasmul și dorința ei de a se implica în acest voluntariat și care ne-a mărturisit că a ajuns să considere echipa de voluntari ca pe o a doua familie.
Reporter voluntar: La teatru, ești una dintre cele mai energice persoane, dar cine este Mădălina în viața de zi cu zi?
Mădălina Vlad: Într-adevăr, mă consider o persoană energică, sociabilă, îmi place să petrec timp doar eu cu mine, dar asta nu înseamnă că nu sunt deschisă să cunosc oameni noi. Dar ca toate persoanele, am și eu defecte, unul din ele este lipsa răbdării .
Reporter voluntar: Știm că te-ai alăturat destul de recent grupului de voluntariat, așa că suntem curioși care au fost lucrurile care te-au atras către această activitate?
Mădălina Vlad: Așa este, m-am alăturat destul de recent, dar asta nu înseamnă că simt vreo diferență între mine și voluntarii vechi, toți suntem o familie. Cred că cel mai mult m-a atras dorința de a cunoaște, atât lumea teatrului, cât și ce se întâmplă în spatele unui spectacol, dar și oameni noi.
Reporter voluntar: Prima ta experiență ca voluntar al Teatrului ,, George Ciprian” a fost în cadrul festivalului ,,Buzău Iubește Teatrul". Cum ai simțit acest început? Crezi că te-a ajutat să te integrezi mai repede în grupul de voluntariat?
Mădălina Vlad: Da, prima mea experiență ca voluntar a fost în cadrul festivalului ,,Buzău
Iubește Teatrul“. Pot spune că am început în forță. A fost o experiență cu totul nouă , când am intrat în curtea teatrului nici nu știam unde trebuie să mă duc sau ce voi face concret la acest voluntariat. Dar cu toate astea “mi-am luat inima în dinți“ și am pășit în birou, unde am simțit, din prima, că sunt bine-venită și o căldură din partea tuturor. Sincer, chiar cred că începerea voluntariatului direct cu festivalul m-a ajutat foarte mult să mă acomodez, fiind zi de zi la teatru, înconjurată de voluntari, nu aveam cum să nu socializăm. În mintea mea eram puțin speriată, crezând că nu mă vor primi, venind și direct la începutul festivalului. Dar cu toate astea, este una dintre amintirile mele preferate din vara trecută .
Reporter voluntar: Ai vreun moment de care să-ți amintești cu drag de teatru, din cadrul acestui voluntariat?
Mădălina Vlad: Să aleg un singur moment, clar nu pot, dar îl voi spune pe cel care îmi vine primul în minte și anume: atelierul de scenografie, unde am putut realiza alături de studentele de la facultatea UNATC rochii de hârtie care au fost mai apoi expuse în foaierul teatrului.
Reporter voluntar: Consideri că ai descoperit anumite lucruri despre tine datorită acestui voluntariat? Ce crezi că a reușit el să te învețe, până în prezent?
Mădălina Vlad: Chiar cred că m-am descoperit mai mult cu ajutorul acestui voluntariat și mi-am îmbunătățit capacitatea de a mă adapta unor oameni și activități noi. Am învățat că nu trebuie să judec pe nimeni la prima vedere, dar și să fiu mai calmă și să am mai multă răbdare cu oamenii. Interacțiunea cu publicul din sală poate fi uneori o provocare, dar cu toate astea am învățat să-mi păstrez calmul, un lucru pe care înainte nu prea obișnuiam să-l fac des. Teatrul, pentru mine, este a doua casă, un loc unde vin cu drag și entuziasm, iar dacă lipsesc o perioadă mai lungă de timp, începe să mi se facă dor de voluntari și de glumele noastre.
Reporter voluntar: Andreea Manea
Machetă: Georgiana Pătrașcu
Material foto: Mădălina Vlad