Reporter voluntar: Publicul buzoian vă poate urmări în spectacolul „Despre tandrețe”, una dintre ultimele premiere ale Teatrului „George Ciprian”. Care sunt caracteristicile ce definesc personajul pe care îl interpretați?

Macrina Bârlădeanu: Eva este o tânără actriță căreia i se potrivește de minune o expresie bine cunoscută a lui Caragiale: ,,Simț enorm și văz monstruos”, aceasta acaparându-i atât viața profesională, despre care se vorbește indirect în piesă, dar mai ales cea personală.

Reporter voluntar: Există similarități între dumneavoastră și personaj? Care sunt acestea?

Macrina Bârlădeanu: Desigur, deja am specificat că este și ea actriță; asta ar fi una. Apoi, sunt și eu o fire extrem de sensibilă, uneori exagerat, fapt de care nu mă plâng, căci mi-e de folos în ceea ce fac. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, era mai simplu să enumăr care sunt diferențele. Cred că Vlad Trifaș tocmai din acest motiv s-a gândit la noi ca fiind o distribuție bună… semănăm.

Reporter voluntar: În spectacolul „Despre tandrețe” muzica joacă un rol important. A avut aceasta vreo influență asupra procesului dumneavoastră de conectare cu personajul? În ce măsură?

Macrina Bârlădeanu: Muzica chiar este personajul principal și e cel mai puternic stimul pentru emoție, atât pentru actori, cât și pentru spectatori, părerea mea. Cu atât mai mult când vorbim despre o interpretare live. Da, muzica joacă un rol important și ajută mult când o auzi. Trebuie s-o auzi iar și iar, să n-o lași să devină zgomot de fundal.

Reporter voluntar: Care este mesajul pe care dorește să-l transmită acest spectacol și cum credeți că reacționează publicul?

Macrina Bârlădeanu: Am văzut că spectacolul capătă diverse valențe în funcție de public. Uneori se așterne o tăcere care pare că n-are sfârșit, iar alteori par fără de sfârșit râsetele oamenilor. Probabil depinde mult de energia colectivă actori-spectatori. Iar pentru fiecare în parte e altă experiență, în funcție de ce au trăit sau cu ce empatizează. Mesajul… se regăsește în titlu. Eu cred că, indiferent de ce înțelege fiecare, e minunat și perfect așa; important e să nu plece din sală chiar cum au venit, să li se întâmple măcar ceva. Și tind să cred că fiecare spectator își amintește măcar pentru câteva momente de părinții sau, după caz, de copiii lor, și îi încearcă un sentiment de tandrețe.

Reporter voluntar: Există vreun moment din timpul repetițiilor care a avut un rol semnificativ în înțelegerea personajului pe care îl interpretați?

Macrina Bârlădeanu: Parcursul poveștii a fost manipulat de viziunea lui Vlad și cred că atunci când a apărut mama, ea nefiind menționată astfel în textul lui Vișniec, s-a creat transparență în baza emoțională a personajului interpretat de mine.

Reporter voluntar: Pe lângă activitatea în teatru, sunteți implicată și în industria filmului. În ce mod considerați că experiențele din teatru vă influențează și îmbunătățesc performanțele din film?

Macrina Bârlădeanu: Consider că experiența influențează și îmbunătățește, punct. Atâta timp cât faci, clar evoluezi, înveți, deprinzi automat mici aptitudini care, în timp, fac diferența. În altă ordine de idei, mie una mi se pare că e mult mai multă treabă atunci când ești pe scenă; e mai solicitant și ai mai multă responsabilitate, chiar dacă poate fi mai distractiv. Faptul că nu ai decât o singură încercare, căci nu poți să dai stop și să mai faci o dată, ca la film, poate să fie de folos atunci când lucrezi la un proiect unde nu ai ocazia să tragi prea multe duble. Altfel, încă nu am descoperit până la capăt toate secretele, dar țin să menționez că am observat că majoritatea actorilor care practică activ și teatru sunt magnetici pe platou; au ceva în plus.

Reporter voluntar: Andreea Manea

Design: Mădălina Negru, Ștefania Carpen