INTERVIU IULIAN ILINCA

A făcut parte din numeroase producții românești, s-a afirmat pe scenele de teatru din țară și a devenit un actor îndrăgit prin intermediul personajelor sale. În acest interviu, ne vorbește despre trăirile sale ca actor și despre cea mai recentă apariție în rolul lui Geoff din spectacolul „O noapte de pomină”, pe care îl consideră un real succes datorită comicului de situație. Prin prisma pasiunilor, rolurilor interpretate și parcursului său în actorie, îl vom cunoaște pe omul Iulian Ilinca!

 

Reporter voluntar: Ați știut de mic copil că veți deveni actor sau împrejurările vieții v-au adus în această postură?

Iulian Ilinca: Filmele și piesele de teatru mi-au plăcut încă din copilărie. Aveam o colecție destul de mare de discuri cu povești pe care le ascultam cu plăcere și le povesteam prietenilor și colegilor mei de clasă. Mergeam săptămânal la cinema sau la teatru și urmăream emisiunile de teatru TV și teatru radiofonic. La sfârșitul clasei a VIII-a am jucat în primul meu film românesc, „Duminică în familie”, în regia lui Francisc Munteanu, în care am interpretat rolul lui Victor. În 1995, m-am hotărât să urmez cursurile Facultății de Teatru la îndemnul prietenilor și apropiaților.

Reporter voluntar: Cum ați descrie personajul pe care îl interpretați în „O noapte de pomină”?

Iulian Ilinca: Două cupluri de ciudați vin să petreacă o seară de aventură romantică într-un hotel din periferie. Geoff este unul dintre acei ciudați. Un tip timid, fricos, zgârcit și un pic urâcios. La început vrea să pară amabil și curtenitor, însă starea lui de spirit se schimbă radical la aflarea veștii că soția lui se află în incinta hotelului și este cuprins de panică.

 

Reporter voluntar: Când reușește un actor să își stăpânească pe deplin emoțiile pe scenă?

Iulian Ilinca: Actorul, prin natura lui, lucrează cu stările emoționale. Are nevoie de ele. Pe deplin eu nu cred că le poți stăpâni. Eu am emoții la fiecare reprezentație. Le poți stăpâni însă odată cu experiența acumulată în timp și le poți coordona astfel încât să fie constructive.

Reporter voluntar: Cum au decurs repetițiile pentru spectacol? V-ați simțit vreun moment pus în dificultate?

Iulian Ilinca: Cu toții am muncit mult și intens pentru realizarea acestui spectacol. În prima etapă, am desfăcut textul până la descompunere. După care, cu grijă și migală, a fost recompus și adaptat pentru scenă, cu tăieri și adăugiri de replici. Este un spectacol foarte dinamic, cu treceri bruște de la o situație la alta – sunt 45 de scene și 90 de situații de lumini. Momentele mai sensibile au fost trecerile de la o scenă la alta, atât tehnic cât și dramatic, dar le-am depășit cu succes.

Reporter voluntar: Au existat situații în care ați fost nevoit să improvizați?

Iulian Ilinca: Sunt destul de analitic, cu grijă la detalii. Îmi place să am lucrurile bine stabilite. De improvizat, se improvizează mult în repetiții și se stabilește cea mai bună variantă, care se fixează. Dar apar în timpul spectacolului și situații neprevăzute, mici accidente, în care trebuie să știi să improvizezi.

 

Reporter voluntar: Cum credeți că vor pleca oamenii din sală după terminarea spectacolului?

Iulian Ilinca: Spectatorii vor pleca din sala de teatru cu zâmbetul pe buze, după o porție copioasă de râs. Cred că le vor rămâne în memorie cel puțin două, trei replici savuroase ale personajelor și vor fredona muzica din spectacol.