INTERVIU – Denisa Văsioiu

Vă aducem în atenție, sub lumina reflectoarelor voluntara și prietena noastră care "deși pare foarte energică și se bagă în seamă cu toată lumea, în realitate e destul de timidă și are multe frici", Denisa Văsioiu. Denisa este o tânără în vârstă de 17 ani, elevă la Liceul Național ,,B.P Hașdeu”.

Cine credea că Săptămâna Teatrului Tânăr o va aduce în familia noastră și se va integra așa de bine? Dar asta nu este totul despre Denisa, "vinovată" pentru momentele amuzante, am prins un moment în care să vă prezentăm ce se ascunde în spatele cortinei:

*R.V: Cine este Denisa Vasioiu?*

D.V: Denisa e o fată care deși pare foarte energică și se bagă în seamă cu toată lumea, in realitate e destul de timidă și are multe frici.

*R.V: Ce te-a determinat să îți petreci timpul liber în scopul voluntariatului?*

D.V: De mică îmi doream să mă implic în activități, iar la teatru am ajuns dintr-o întâmplare, fără să știu că mai tarziu va deveni o parte din mine și din dezvoltarea mea ca om.

*R.V: Care a fost prima ta impresie în legătură cu ceilalți voluntari/comunitate?*

D.V: Când am ajuns prima dată la teatru eram o persoană foarte introvertită care era speriată că nu se va integra. Erau mulți oameni diferiți cu care nu aș fi crezut că o sa mă înțeleg vreodată. Mai târziu însă ceva ne-a legat și am format cea mai frumoasă familie. Când vin la teatru mă simt ca și cum aș fi în a doua mea casă, cu o mamă care ne dă lecții de viață, cu prieteni de la care mereu am ceva nou de învățat. Pot spune din suflet la fiecare întâlnire că am ajuns acasă și sunt liniștită. E minunat când vezi o mulțime de oameni agitați cu sute de idei noi care devin un viitor frumos al nostru, al voluntarilor teatrului. Ca primă impresie mi s-a părut că nu mă regăsesc în acest loc pentru că erau oameni total diferiți de mine, îmi era frică să deschid gura pot spune, însă mai târziu, am realizat că deși fiecare dintre noi are o personalitate altfel, ceva ne unește. Acum, când ajung la teatru, înțelegând că orice idee are ceva bun în ea, vorbesc fără frică de eșec.

*R.V: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai la Teatrul George Ciprian?*

D.V: Cred că cea mai frumoasă amintire este din festival, după ce am pregătit flashmob-ul urma să dansăm la o conferință de presă, iar la început aveam câteva secunde singură pe scenă. Înainte cu puțin timp când toată lumea era agitată să repete sau să se pregătească, eu m-am blocat și am început să plâng. În acel moment toată lumea s-a oprit din ce făcea și au venit să mă îmbrățișeze și să mă calmeze, a fost primul moment când am simțit că voluntarii sunt a doua mea familie.

*R.V: Te-ai vedea în viitor făcând in continuare voluntariat?*

D.V: Aș vrea să rămân aici cât de mult se poate, este printre singurele locuri care mă liniștesc, oricâte probleme aș avea știu că ajung la teatru și toată lumea mă susține și mă ajută. Fiecare voluntar are o poveste a vieții și mereu descopăr lucruri noi despre viață. Dar da, mă văd chiar și în viitorul depărtat venind aici și lucrând la dezvoltarea continuă a teatrului, dar mai ales a voluntarilor. Locul acesta m-a ajutat să îmi descopăr creativitatea, dar mai ales să mă descopăr pe mine.

Material realizat de: Georgiana Patrascu, Mădălina-Ioana Negru

Machetă realizată de: Bejgu Petru Matei

Foto Material: Denisa Vasioiu