INTERVIU DARIA VASILE

Pasionată de teatru și sport, Daria Vasile a descoperit voluntariatul la Teatrul „George Ciprian” prin intermediul surorii sale și a fost captivată de conexiunile umane și de impactul artei asupra culturii personale. Practică voleiul de la vârsta de 7 ani, iar acest sport a avut un rol esențial în formarea sa, învățând-o despre ambiție, perseverență și importanța muncii în echipă. Recent, a luat decizia de a se muta într-un alt oraș pentru a continua să joace volei la un nivel mai înalt, fiind susținută de familie și prieteni. Deși își dorește un viitor în sport, ia în calcul și posibilitatea de a deveni antrenoare pentru a oferi altor copii oportunitățile pe care și le-ar fi dorit și ea. Răbdarea și iubirea sunt principiile fundamentale care o ajută în viață, dându-i puterea de a depăși provocările.

Reporter voluntar: Ești voluntară a Teatrului ,,George Ciprian" încă din gimnaziu. Cum ai descoperit acest voluntariat și ce te-a făcut să-ți dorești să te înscrii?

Daria Vasile: De mică am fost foarte apropiată de surorile mele, îmi doream să fiu ca ele, pentru că eu sunt mezina, așa că mereu mă duceam la toate activitățile care le implicau și pe ele. Astfel, am descoperit acest voluntariat prin intermediul surorii mele mai mari. Ea m-a convins descriindu-mi experiența ei, iar după ce am vizionat un spectacol, am fost convinsă că vreau să-mi petrec restul adolescenței înconjurată de teatru, de tot ce înseamnă îmbogățirea culturii mele prin artă. Am fost fascinată de conexiunea dintre oamenii de la teatru, iar în timp, și de efectele pozitive pe care le-a avut asupra modului în care mă raportez la relațiile mele cu celelalte persoane.

Reporter voluntar: Ce ai învățat despre teatru și despre oameni din această experiență?

Daria Vasile: Eram foarte sceptică în privința spectacolelor de teatru; chiar dacă nu vizionasem unul, nu puteam să înțeleg cu ce mă ajută, dar după ce am participat ca voluntar în cadrul Festivalului ,,Buzău Iubește Teatru", mi-am dat seama că teatrul nu este o simplă poveste, ci îți deschide atâtea uși pe care nicio altă activitate nu ți le poate arăta. Atunci când mă gândesc la oameni, îmi amintesc de profesorul meu de istorie, pasionat și de teatru, care spunea că, într-un mediu ca acesta, îți poți da seama cât preț pun oamenii pe dezvoltarea lor, dar si pe dorința de a avea o societate mai educată, iar la teatru, persoanele pun pe primul loc formarea lor. Cu siguranță, am învățat că teatrul îți poate schimba viața, dar importantă este perspectiva din care privești.

Reporter voluntar: Știu că faci sport de performanță. Voleiul este foarte important pentru tine. De la ce vârstă îl practici și cum ți-a influențat viața?

Daria Vasile: Da, voleiul este foarte important pentru mine, deoarece îl practic de la 7 ani și a avut cea mai puternică influență asupra modului în care gândesc și mă comport. Am încercat și alte sporturi, dar singura cale să mă cunosc pe mine a fost mereu voleiul. Toate experiențele neplăcute cu antrenoarea de la fostul club m-au făcut o persoană mult mai puternică, mai empatică si mai disciplinată, iar alături de fostele mele colege, cărora le sunt recunoscătoare și astăzi, am trecut peste acea perioadă. Am învățat cât de mult contează comunicarea și încrederea între oameni, dar și cum să trec peste situațiile dificile de care, inevitabil, o să mă lovesc pe tot parcursul vieții. Suferind accidentări sau luptându-mă cu mine și gândurile mele, am strâns din dinți și am mers mai departe, iar de fiecare dată, alături de oamenii potriviți, m-am regăsit. 

Reporter voluntar: Cum găsești echilibrul între liceu, voluntariat și sportul pe care îl practici?

Daria Vasile: Nu-l pot numi încă un echilibru, pentru că există și zile în care vreau să renunț și să trăiesc o viață mai liniștită, dar nu pot să abandonez ceva ce încă nu am terminat. Nu-mi stă în fire. Voleiul m-a învățat ce înseamnă ambiția, spiritul de luptă și perseverență. O bună organizare poate duce la reușită. Echilibrul nu l-am construit eu, ci mi l-au oferit toate aceste activități; fără ele, n-aș mai fi fost astăzi aici, aș fi fost o persoană diferită, cu un scop diferit, o persoană constituită din haos. Datorită oamenilor pe care i-am întâlnit aici, sunt mai echilibrată.

Reporter voluntar: Recent, a trebuit să decizi dacă îți vei dedica viitorul acestui sport. Cum ai reușit să iei decizia de a continua liceul în alt oraș pentru a juca la o altă echipă?

Daria Vasile: Am fost foarte bucuroasă când am auzit de această oportunitate; am simțit că tot ce am îndurat și am sacrificat până în acel moment a fost observat, iar eu am primit rodul muncii. Când acea stare a trecut, mi-am dat seama că urmează alte sacrificii. Din fericire, m-am sfătuit cu familia și prietenii; toți știau cât de mult îmi doresc să joc din nou volei, iar ei au zis că mă vor susține indiferent de ce voi alege în continuare. Am ales să plec; o să mă mut singură și o să schimb liceul, îmi voi lăsa trecutul în urmă, dar am promis că mă voi întoarce la persoanele care m-au ajutat în momentele grele, inclusiv colegele de la fosta echipa. Cu siguranță, dorința de schimbare și curiozitatea să încep un capitol nou, m-au împins să iau decizia aceasta, iar mediul de acolo este unul extraordinar, ceva ce nu am mai întâlnit. Va fi o experiență complexă în urma căreia mă voi maturiza și voi afla cum se simte dorul de familie și de oamenii cu care am copilărit, dar deja simt că acolo este o a doua casă datorită colegelor și antrenorului.

Reporter voluntar: Cum îți vezi viitorul: sportul rămâne în prim-plan sau ai alte planuri de carieră?

Daria Vasile: Aș vrea să pot avea garanția că voi juca mereu volei, pentru că este ceva ce mă completează, dar drumul e lung și plin de situații neprevăzute. Îmi voi continua în paralel studiile, pentru că mereu mi-a plăcut să învăț, iar dacă fizic nu voi mai putea juca volei, aș vrea să fiu antrenoare. Vreau să ofer copiilor șansa pe care nu am avut-o eu inițial. Îmi doresc ca ei să vină cu drag la antrenamente și să se bucure de joc așa cum o fac eu acum. Aș vrea să pot contribui la dezvoltarea lor, să formez un colectiv cum am avut la ambele echipe și să fac copiii să iubească voleiul mai mult decât o fac eu. Vreau să le ofer un loc în care să se dezvolte și în care să se simtă ca acasă, pentru că nu îmi doresc ca ei să experimenteze ce mi s-a întâmplat mie.

Reporter voluntar: Ai vreun sfat pentru tinerii care se confruntă cu decizii similare?

Daria Vasile: Răbdarea și iubirea sunt singurele mijloace ca să reușim. Răbdarea este o virtute, fără ea n-aș fi putut obține nimic, n-aș fi fost mulțumită de rezultatele mele, chiar dacă știam că nu pot fi cea mai bună peste noapte, aș fi renunțat atunci când era greu, fiind conștientă că voi avea și rezultate remarcabile. Iubirea este un cuvânt prea nesemnificativ atunci când mă gândesc la școală, sport și voluntariat. Aceste trei activități sunt ca un contur care nu permite emoțiilor negative să se reflecte în acțiunile mele, de aceea le fac cu dragoste. Când faci lucrurile din suflet, rezultatele sunt pe măsură, iar greutățile nu mai sunt atât de apăsătoare. Asta a fost cea mai mare lecție a vieții mele, o învățătură care mi-a rămas adânc întipărită în minte.

Reporter voluntar: Andreea Iordache

Design: Ștefania Carpen