INTERVIU DAN RĂSPOPA

Din fața camerei direct în fața spectatorilor.....de la prezentarea unei emisiuni, la prezentarea unei povești de viață. Sună ca un vis, nu-i așa?

Un vis devenit realitate, am putea spune, pentru jurnalistul Dan Răspopa. Fiecare rol pe care l-a interpretat le-a transmis atât celor mici, cât și celor mari, emoție și suspans. Dan Răspopa consideră că arta de a face teatru este mult mai empatică, mai de rezonanță și mai de impact. Când ajungi de la un iubitor de artă teatrală la cel care transmite această iubire mai departe, cu siguranță ai multe idei de spus, după cum urmează:

Reporter voluntar: Ce ne puteți spune despre experiența survenită activității din presă?

Dan Răspopa: Sunt de aproape 33 de ani, în presă. Am avut norocul si onoarea să întâlnesc oameni de la care am învățat multe. Am realizat interviuri cu oameni din politică, sport, teatru, oameni de film, pictori. Cu unii dintre ei am dezvoltat relații de prietenie sau amiciție. Am avut ocazia să cunosc actori și regizori mari. Am făcut interviuri cu Andrei Blaier, Costel Constantin, Valentin Uritescu, Leopoldina Bălănuță. Inclusiv cu domnul Paul Ioachim, cel care a pus bazele teatrului de proiecte din Buzău. Țin minte că m-a invitat la ,,George Ciprian” și mi-a prezentat în detaliu teatrul pe care îl conducea. Nu aveam de unde să știu că, peste ani, o să ajung să și joc aici. Am realizat interviuri cu mulți reprezentanți ai teatrului și filmului din vechea generație de aur. Eu cred că există mai multe generații de aur : generația de aur a actorilor Amza Pelea, Ion Lucian, Toma Caragiu, Dem Rădulescu și mai sunt mulți, dar există și o generație de aur a actorilor tineri. Printre cei din generatia de aur a actorilor de azi, cu care am mai realizat interviuri, se află și Cristi Martin, un om de la care învăț sau "fur" foarte multe, în proiectul “Lampa lui Aladdin”. Mai trebuie să-ți spun că îi consider ca făcând parte din generația cu pricina și pe ceilalți colegi de trupă. Îi numesc aici pe : Ionuț Ghinea, Anda Pantiș, Radu Pavel, Felicia Cruceru, Zabi Tudor și cadânele. Și pe ei i-am avut invitați în emisiunile mele.

Reporter Voluntar: Este aceasta prima dată când urcați pe scenă pentru interpretarea unui rol? Ce a însemnat pentru dumneavoastră?

Dan Răspopa: Nu este prima dată când urc pe scenă; este prima dată când urc pe scenă alături de profesioniști. Până acum, am mai jucat doar într-un film alături de profesioniști. E un film de an, regizat de Cezar Brănescu, fratele actorului Mimi Brănescu. Este un film care se numește “Darclee”, ține vreo 20 de minute, pe un text de Ioan Groșan, în care, joc alături de, pe vremea aia nu era așa mare ca acum, Mimi Brănescu. Este un film la care s-a lucrat vreo săptămână și s-a turnat la fostele studiouri Buftea. Pe scenă, am apărut până acum doar ca amator, lângă amatori. Am jucat chiar și într-un spectacol de balet. Am fost Coppelius din "Coppelia”, un spectacol pus în scenă de Carmen Olaru, aici, la Buzău. Am realizat împreună cu niște copii fantastici de la Școala Generală nr. 11 tot felul de momente, din postura de regizor și de organizator de spectacole, niște mini piese. Acum, joc lângă profesioniști. Trebuie să îți spun că, prin 1985, eu am vrut să dau la teatru. Erau puține locuri și foarte mulți candidați. Picau, la IATC, în mod repetat, chiar și odraslele unor mari artiști ai neamului. Și asta mi-a tăiat elanul. Dar am jurat că voi face teatru și fără patalama. Și m-am ținut de promisiunea făcută mie însumi.

Reporter Voluntar : Cum considerati ca acest vis a putut deveni posibil?

Dan Răspopa: Mi s-a împlinit dacă vrei visul și datorită acestor oameni minunați. Iar lista celor care au făcut ca visul meu să se implementeze este destul de lungă. Încep cu Ionuț Ghinea, de pildă, cel care pune în scenă ,,Lampa lui Aladdin" și care a avut curajul și încrederea de a mă lua în distribuție. Trebuie să spun că pentru mine tot ce se întâmplă aici este o școală de actorie. Îmi pare rău că nu repetăm în fiecare zi. Aș vrea să stau și mai mult între acești oameni deosebiți. Fiecare dintre ei are răbdare cu mine și îmi predă, fără să vrea neapărat, o lecție de actorie. Îi mai trec pe listă și pe toți cei de la teatru, pe doamna Jeni, băieții de la tehnic, pe mașiniști. Pe doamna Mirela, impresarul instituției. Pe voluntari, pe fosta mea colegă de emisiune, Georgiana Strezoiu, de la care am ce să învăț, apropo de tot ce înseamnă promovarea unui spectacol și pe directorul teatrului, Gina Chivulescu. Este mult mai greu, mult mai complex și mult mai frumos, după părerea mea, să faci teatru decât să faci presă. Este mult mai empatic, mult mai de rezonanță, mult mai de impact să faci teatru. Teatrul și filmul te duc într-o stare sublimă. Iar când se întâmplă să îți dorești de mic să te întâlnești cu starea asta, lucrurile devin mult mai intense, accentuate și interesante.

Reporter Voluntar : Interpretați două roluri importante în spectacolul ,,Lampa lui Aladdin", jucat în cadrul teatrului ,,George Ciprian", cel al sultanului și al vânzătorului. Ce credeți că au copii de învățat din mesajul transmis prin intermediul rolurilor?

Dan Răspopa : Copiii au de învățat din tot ce se întâmplă în ,,Lampa lui Aladdin", așa cum, de altfel, au de învățat și părinții. Copiii sunt conectați 100% în tot ceea se întâmplă în piesă. Dar ce mă impresionează este că și părinții sunt foarte "prinși" în eveniment. De obicei, la spectacolele pentru cei mici, părinții vin așa, mai de formă, mai forțați de împrejurări, mai obligați. Se joacă pe telefon, sunt cu gândurile în altă parte și așteaptă finalul. În spectacolul ăsta, însă, părinții sunt extrem de atenți la: replici, costume, decor, lumină, fum, machiaje, muzică. Este extraordinar să vezi că toată lumea este fascinată de ce se întâmplă pe scenă. Fiecare personaj din ,,Lampa lui Aladdin" învață publicul către ceva. Precupețul este primul personaj pe care îl interpretez. De la acesta învață copilul, încă de la o vârstă fragedă, ce înseamnă economia de piață, că reclama este sufletul comerțului și că totul se plătește . Sultanul este, în egală masură, interesat să câștige mai mult capital din căsătoria fiicei sale, să nu-și piardă regatul, dar este și un tată bun și iubitor care își lasă copilul să își aleagă perechea.

Reporter Voluntar: Care a fost un contact memorabil pe care l-ați avut cu teatrul?

Dan Răspopa: Din perspectiva asta, uite, a fost întâlnirea cu Leopoldina Bălănuță. A fost, la un moment dat, directorul teatrului Mic din București. În perioada aceea am cunoscut-o eu și am realizat niște interviuri. Seara o vedeam în spectacol, ziua stăteam, când avea timp, la câte o cafea. Discutam despre teatru și viață. O altă întâlnire importantă a fost cu maestrul Costel Constantin. M-a plimbat prin tot Teatrul Național, arătându-mi cabinele unor mari actori ai noștri, precum Marin Moraru, Gheorghe Dinică și mulți alții. O întâlnire memorabilă a fost și cu Andrei Blaier, cu care am păstrat o relație destul de apropiată, realizând un interviu pe o perioadă care s-a întins cam pe o lună. Mi-a povestit viața și activitatea domniei sale. Am vorbit mult despre ,,Ilustrate cu flori de câmp", 'Prin cenușa imperiului', "Lumini și Umbre", ,,Crucea de piatră". Despre tot ceea ce a însemnat relația cu prietenii săi Gheorghe Dinică, Dan Nuțu și Ștefan Iordache.

Reporter Voluntar: Ce spectacole de teatru v-au rămas întipărite în minte, peste ani și ani de zile?

Dan Răspopa: Am avut șansa să stau în București și să văd mai multe spectacole puse de mari regizori. Am văzut, de pildă, ,,O Scrisoare Pierdută" pusă de Liviu Ciulei, la Bulandra, cu Dem Rădulescu, Victor Rebenciuc, Mariana Mihuț, Ștefan Bănică, Dem Rădulescu, Mircea Diaconu. Am văzut ,,Trilogia Antică" , pusă de Andrei Șerban, la Național. Am văzut și câteva piese puse de Alexandru Tocilescu. L-am văzut pe Răzvan Vasilescu, la începuturile lui actoricești, în Amadeus, alături de Radu Beligan. L-am văzut pe Octavian Cotescu în ,,Tartuffe", la Bulandra. Le-am văzut pe Ileana Popovici, Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Olga Tudorache, Valeria Seciu .

Reporter Voluntar: Sunteți de părere că teatrul ar trebui să facă parte parte din cotidian?

Dan Răspopa: Dacă ar fi după mine aș vrea ca teatrul BUN să facă parte din cotidian. Aș mai propune ca teatrul să se predea obligatoriu în toate școlile, precum religia, nu numai în instituțiile de profil. Unii spun așa: "Ce înseamnă teatrul? Te urci pe scenă, îți dai de două ori ochii peste cap, faci două fițe și gata asta e, asta-i circ, e o prosteală". Nu, teatrul nu înseamnă asta .Teatrul te învață să vorbești cursiv, să vorbești în public, să îți pui în valoare o stare, să îți valorifici un gest, un gest bun, frumos, gândit, studiat și cum vrei. Dacă ar fi după mine eu aș vrea că teatrul să ajungă în cotidian mult mai ofensiv. Avem alte priorități: cu ce plătim întreținerea, cu ce cumpărăm mâncare, cu ce cumpărăm nu știu ce. Și , de abia , după aia, dacă ne mai rămâne timp, dacă ne mai rămâne vreun ban, ne gândim să mergem la o piesă de teatru. Din păcate, astea sunt vremurile tulburi pe care le trăim. Dar, chiar și așa, teatrul trebuie să fie una dintre primele noastre priorități.

Reporter Voluntar: Dacă vi s-ar propune, considerați posibilă o viitoare colaborare pentru crearea unui nou spectacol de teatru, fie acesta pentru adulți sau pentru copii?

Dan Răspopa: Eu visez, să știi. Am visat că vreau să fac teatru și, ce spuneam puțin mai devreme, mi s-a îndeplinit visul, mi s-a arătat, mi s-a concretizat. Și acum, la fel, eu visez o viitoare colaborare și îmi place să cred că se va materializa. Dacă mi s-ar oferi o altă ocazie, aș accepta cu cea mai mare plăcere. Dar tot în formula asta, alături de oamenii care au grijă de mine pe scenă. Eu sunt amatorul din trupă. Ei sunt mari, sunt profesioniști, iar ăsta este un lucru care mă propulsează. Încerc să țin aproape de ei, să fiu acolo, să nu îi dezamăgesc, să nu le stric efortul, să nu îi încurc. Visez să mai joc alături de ei si în alte spectacole: pentru copii, pentru toată familia sau numai pentru părinți. Abia aștept, chiar…

Reporter Voluntar: Mădălina Negru

Machetă: Mădălina Negru

Material foto: Andreea Iordache, Ioana Gioabă, Andrei Oană