INTERVIU CRISTIANA STANCIU

Totul a început din pură curiozitate și s-a transformat într-o experiență unică. Cristiana Stanciu a fost printre primii voluntari ai Teatrului ,,George Ciprian”, învățând despre munca în echipă, răbdare și organizare. Deși la început nu știa multe detalii despre teatru, curând s-a dedicat complet și și-a făcut foarte mulți prieteni.

Momentele de neuitat, cum ar fi întâlnirea cu actrița Adriana Trandafir, i-au marcat parcursul, iar astăzi, după ce a evoluat în carieră, privește acea perioadă cu multă recunoștință. Teatrul i-a creionat abilitățile profesionale, iar acum, în domeniul resurselor umane, continuă să aprecieze legăturile umane și importanța unui colectiv unit.

Reporter voluntar: Cum a fost să faci parte din prima serie de voluntari ai Teatrului ,,George Ciprian"? Ce ai învățat din acest voluntariat?

Cristiana Stanciu: Nu a fost ceva planificat. Din vorbă în vorbă, auzind că Teatrul a ales să își înființeze o echipă de voluntari, mi-am spus „hai să o fac și pe asta!”. Și uite așa am dat singură startul unei experiențe extraordinare. Nu prea înțelegeam ce este de făcut, la început nici nu știam cum erau numerotate locurile în sală, cum ajung la lojă sau ce ar trebui să le spun spectatorilor care veneau prima dată la noi. Pe măsură ce am avut spectacole și activitatea a devenit din ce în ce mai interesantă, m-am ținut atât de prinsă și de ocupată că părinții mei deja știau că atunci când plec de acasă după orele de la liceu mergeam la teatru. A nu se înțelege greșit! Era minunat: îmi făcusem și prieteni acolo, așa că am considerat că pot valorifica timpul acela liber cu prietenii făcând ceva cu totul și cu totul diferit într-un mediu haios și plin de oameni frumoși. Am învățat în tot acest timp cum să comunic eficient și cum să am răbdare, pentru că... vrei să mă crezi sau nu... Răbdarea la teatru e crucială! Și asta s-a aplicat și pe plan personal. Am învățat cum se pregătește un spectacol și am învățat că oamenii din spatele acestora muncesc foarte mult pentru a atinge obiectivele setate. Greu, dar nu imposibil.

Reporter voluntar: Suntem curioși, a avut voluntariatul la teatru vreo influență în alegerea a ceea ce ai studiat la facultate?

Cristiana Stanciu: La facultate m-am lăsat ghidată de înclinațiile mele de pe partea administrativă. E drept, tot la teatru am studiat cum se eliberează adeverințele și certificatele de voluntariat, ce e acela un număr de înregistrare, ș.a.m.d. Vorba aia, 4 ani de voluntariat își spun cuvântul aici! Însă acum, când am început cursurile de master, mă regăsesc mai mult în Cristiana din 2019 care mergea aproape zilnic la teatru. În orice caz, ambele programe universitare implică lucrul cu oamenii, așa că... Da. Teatrul m-a „împins” către aceste viziuni, motiv pentru care sunt recunoscătoare unei întregi echipe din această structură.

Reporter voluntar: Îți aduci aminte de vreo întâmplare din cadrul voluntariatului? Ne-o poți povesti?

Cristiana Stanciu: Am nimerit un spectacol în care juca și actrița Adriana Trandafir. Cred că am spus povestea asta tuturor, sinceră să fiu. Mi-am dorit foarte mult să o cunosc, să stau puțin de vorbă cu ea, fiind o mare admiratoare a ei încă de când eram prin școala generală. Îmi amintesc că eram prima care s-a dus să aștepte actorii după încheierea spectacolului și că îmi tremurau mâinile când i-am oferit doamnei Trandafir un buchet de flori din partea conducerii. Parcă nu-mi găseam cuvintele și nu îmi prea stă în fire să fiu rușinoasă. Dumneaei m-a simțit și, fiind o persoană deschisă, parcă mi-a șters emoțiile. Îți spun sincer că n-am știut cum să mă bucur de moment, dar faptul că am făcut o poză cu ea a fost super. A rămas să stea de vorbă cu noi și conversațiile parcă erau așa, cu tâlc. Parcă ne vedea din perspectiva unui copil care își dorește să crească și ne-a transmis foarte multe lucruri „cu perdea” pe care de abia azi le pot înțelege, după o lungă perioadă de timp, sfaturi de viață pe care ni le adresa cu blândețe și finețe, așa cum o vedeam și la televizor.

Reporter voluntar: Ținând cont că ai fost voluntar la teatru în 2019, ce diferențe vezi între tine cea de atunci și varianta ta din prezent?

Cristiana Stanciu: După cum îți spuneam, observ la mine acum răbdarea. Cristiana din 2019 era dornică să facă foarte multe lucruri în același timp, motiv pentru care la un moment dat multitudinea evenimentelor și structurilor în care am fost implicată și-au spus cuvântul. Astăzi încerc pe cât posibil să iau lucrurile mai ușor și să mă gândesc foarte bine înainte de a pleca la drum cu o decizie pe care mai târziu aș putea să o regret. Însă îmi lipsesc foarte mult activitățile de la teatru. Tot timpul îmi spun că atunci când mă întorc acasă să mai dau o fugă pe acolo. A fost, de departe, cea mai frumoasă experiență de voluntariat și încurajez toți liceenii (chiar și pe cei mai mici, pentru că și în generația mea au fost voluntari de clasa a VIII-a!) să ia parte la ea. Nu numai că ai șansa să vezi spectacole absolut minunate de pe urma cărora să rămâi cu lucrurile importante, dar ai șansa să înveți cu adevărat ce e lucrul în echipă (nu glumesc!) și cât contează să ai alături un colectiv care să te poată învăța prin artă să te dezvolți pe plan profesional și să îți poți permite să îți lărgești orizonturile, astfel încât să te poți descurca în situații dificile, poate chiar critice! Atunci nu mi-am dat seama, dar acum altfel privesc în urmă, privesc cu drag.

Reporter voluntar: Ne-ai zis că activezi în domeniul resurselor umane și că-ți place să lucrezi îndeaproape cu oamenii. Ce lucrezi exact?

Cristiana Stanciu: Activez pe mai multe ramuri ale acestui domeniu. În primul rând, fac administrarea de personal, care implică lucrul cu documentele angajaților (adeverințe, contracte, acte adiționale, concedii medicale etc.) români și extracomunitari. Pe de altă parte mă ocup de recrutarea de personal pentru clienții companiei, iar aceasta este partea unde interacționez cel mai mult cu oamenii. Nu doar că fiecare persoană este diferită, dar de la toți am luat ce a fost mai bun, fie că la final de zi s-a lăsat cu angajări sau nu.

Reporter voluntar: Unde te vezi peste câțiva ani? Ce îți dorești să faci?

Cristiana Stanciu: Peste câțiva ani vreau să îmi lărgesc aria de interes în acest domeniu al resurselor umane și să pot gestiona și eu o echipă, cine știe?! Îmi doresc doar să dau de oameni frumoși și să mă bucur de prezența prietenilor mei la maxim, pentru că nu mi-aș imagina viața fără casa plină de oameni care râd și ciocnesc un pahar bun de vin la câteva povești din liceu.

Reporter voluntar: Andreea Iordache

Design: Ștefania Carpen