Interviu – Cosmin Teodor Pană – un actor contemporan cu idei, gânduri și planuri mari pentru a schimba concepția oamenilor privind teatrul românesc

#interviu #cosminteodorpană

Azi vom vorbi despre Cosmin Teodor Pană, un actor contemporan cu idei, gânduri și planuri mari pentru a schimba concepția oamenilor privind teatrul românesc.

Cosmin Teodor Pană este un tânăr dramaturg și actor pe care-l putem vedea la Teatrul „George Ciprian” Buzău, în spectacole precum Aniversarea și Singur între lumi, ambele în regia lui Vlad Trifaș. De altfel, Cosmin Teodor Pană a scris aceste texte precum și textul spectacolului ,,Despre Iubire sau așa ceva…”, un spectacol realizat special pentru mediul online și este unul dintre cei care au dat viață proiectului Teatru Oriunde.

Reporter voluntar: În prezent, ai scris două spectacole care se joacă și la Teatrul ,,George Ciprian”, Aniversarea și Singur între lumi. De unde a venit pasiunea ta pentru scris?

Cosmin T. Pană: Eu am scris doar textul. Spectacolele au fost făcute împreună, și vreau să subliniez această mică diferență care există între spectacol și piesa scrisă. Deci, când te duci la teatru să vezi un spectacol, iar piesa este textul pe care îl scrie dramaturgul și îl citește cine vrea. Revenind, pasiunea mea pentru scris, nu aș știi să zic când a venit anume. Am avut acest imbold de când eram în facultate. La un moment dat, când eram anul I, mi-am scris o scenă pentru examen și am tot scris diverse chestii, dar cumva nu m-am luat foarte în serios cu treaba asta, până de curând. Acum m-am luat în serios! Nu aș ști să îți zic de ce, pur și simplu, cred că nu am mai putut refuza imboldul de a scrie. Apoi am văzut că oamenilor le place cum scriu, le plac textele mele, și am zis să continui. În prezent chiar fac un workshop în acest sens.

R.V: Știm că în ambele spectacole menționate mai sus ai avut și tu roluri de jucat! Este dificil să joci într-un spectacol un text scris de tine? Sau ți se pare că reprezintă un avantaj în înțelegerea personajului ?

C T. P.: Este un oarecare avantaj, cu toate că lucrurile se schimbă odată ce intri în repetiție pentru că mai intervin și alte grile de interpretare , uneori surprinzătoare, alteori chiar interpretări la care eu nu m-am gândit în momentul în care am scris. Este un avantaj în sensul că știu ce am vrut să zic eu. Dar este bine când înțeleg și alții ce am vrut să zic eu. Uneori apar și alte puncte de vedere, sau în lucru apar alte propuneri, și nu, nu am simțit niciodată că am o problemă când repet. Chiar dacă eu am scris textul, în momentul acela dramaturgul a murit, a rămas doar actorul. Adică, nu sunt Caragiale să mă supăr dacă cineva mi-a schimbat o virgulă.

R.V: Știm că, în cadrul Festivalului BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU ce a avut loc în perioada 11 - 18 iunie, vei fi prezent în spectacolul ,,FARSE MEDIEVALE ÎN STIL NEMEDIEVAL”, o producție a Teatrului Oriunde, ,,oricând, dar nu oricum”. Cum a luat ființă Teatrul Oriunde?

C T. P.: E o poveste lungă! Teatrul Oriunde a luat ființă pentru că, împreună cu colegul meu Vlad Trifaș, care este de altfel și regizorul spectacolului, am avut această idee de a face un teatru ambulant într-o dubă. Și de acolo până la a pune ideea în practică, este o poveste foarte lungă. Dar am reușit! Asta este important! Ideea de bază a fost că am vrea să dovedim că teatrul se poate face de calitate și să fie și pe gustul publicului. O să reformulez această idee, nu sunt de acord, personal, deloc cu ideea că oamenii nu vin la teatru, că nu caută teatrul, că nu caută cultura, că nu sunt interesați. Cred că trebuie luați mai ușor, adică în sensul că: dacă vin și le „trântesc” 4 ore de Shakespeare, ei, nevăzând niciodată o piesă de teatru, s-ar putea să nu ajungă la ei. Dar dacă vin cu ceva mai apropiat, de exemplu, ceea ce reușește să facă acest spectacol, ,,Farse medievale în stil n nemedieval”, mai apropiat de gustul oamenilor cu povești mai simple, mai ușor de înțeles, ritm, comedie, gustul oamenilor se formează încet, încet. E într-un fel ca educația.

Dar nu este educația aia, în sensul „să mergem domnule, să educăm publicul!” Nu! Educația se face treptat. Mario Vargas Lliosa zice într-un articol că singurele două criterii necesare pentru ca un roman să fie bun este ca prima dată să fie captivant, iar odată ce este captivant, odată ce este interesant, cel care citește va simți nevoia să facă și el parte din acea lume și își va găsi un personaj cu care să se identifice. Cred foarte tare că acest lucru se aplică și la teatru, iar primul criteriu pentru putea aduce oameni la teatru, pentru a forma spectatori noi de teatru, este să faci spectacole care să fie incitante, să fie captivante.

R.V: Care a fost personajul cu care te-ai conectat cel mai mult din toate cele jucate? Care crezi că este motivul care a dus la acest lucru?

C T. P.: Am avut un spectacol chiar aici, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău, care se numea ,,Omul care mânca lumea”. M-am conectat foarte tare cu el, a fost un spectacol personal. A fost un spectacol deosebit și am găsit trăsături și bucăți din acel personaj care s-au regăsit în mine și eu m-am putut regăsi în el. Dar, de altfel, mă conectez cu toate personajele pe care le fac. În principiu, asta e meseria!

Machetă de: Alexia Cristea

Interviu de: Georgiana Patrascu