INTERVIU BOGDAN FARCAȘ

Îndrăgit de publicul buzoian, actorul Bogdan Farcaș ne vorbește despre cum actoria nu este o simplă pasiune, ci un mod de a zâmbi ori de câte ori se ivește ocazia. Pasionat încă din copilărie de această latură artistică, acesta ne împărtășește secrete despre rolurile sale din spectacolele care sunt producție proprie a Teatrului „George Ciprian”, dar și părerea lui despre cum teatrul se îndreaptă într-o direcție foarte bună!

Reporter voluntar: Sunteți absolvent al Facultății de Teatru de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Care este motivul pentru care ați ales acest domeniu și cum v-a ajutat în dezvoltarea dumneavoastră?

Bogdan Farcaș: Motivul pentru care am ales domeniul ăsta a fost faptul că cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodată era actor, iar eu aveam 12 ani. M-a influențat omul acesta, care ulterior mi-a fost și profesor de vorbire. Se numește Florin Faifer și nu mai este printre noi în momentul de față. L-am cunoscut pe acest om care mi s-a părut wow. În momentul acela am vrut să fiu și eu actor, să fiu și eu cool. Asta este despre cum poate influența o persoană un copil. Îmi place ce fac foarte mult, îmi iubesc meseria. În ce fel mă influențează… nu am nici cea mai vagă idee. Doar că îmi iubesc foarte mult meseria și sunt dispus să lucrez continuu.

Reporter voluntar: V-ați remarcat atât în aria teatrală, cât și în cea cinematografică. Ce ne puteți spune din experiența dumneavoastră despre natura teatrului românesc?

Bogdan Farcaș: Mi se pare că teatrul românesc este într-un moment excepțional, care acoperă cam toată gama posibilă de spectacole. Sunt generații tinere talentate…, dar „talentate” este un cuvânt mic, noile generații sunt ieșite din comun de bune. Și faptul că, în momentul de față, teatrul se află într-un moment extraordinar este clar. Zona cinematografică este puțin mai complexă, din motivul că presupune niște costuri foarte mari. Este mult mai dezvoltată decât acum 15 ani, dar nu suficient de dezvoltată, căci în România nu este o piață atât de mare. Nefiind o piață mare, este foarte greu să se dezvolte, mai ales având în vedere costurile pe care le presupune.

Reporter voluntar: Ați jucat în numeroase spectacole pe scena Teatrului „George Ciprian”. Care este personajul dumneavoastră favorit și de ce?

Bogdan Farcaș: Nu am așa ceva, nu am avut în viața mea un personaj favorit. Lucrez cu drag și cu multă iubire tot ce mi se dă. Nu am preferințe, favorite și așa mai departe.

Reporter voluntar: Interpretați rolul lui Adrian în spectacolul marca Teatrului „George Ciprian” – „Aniversarea”. Cum considerați că acest personaj se integrează în realitatea lumii de astăzi?

Bogdan Farcaș: Este un personaj care există în orice scară de bloc. Adică este un om pe care îl poți vedea liniștit, întotdeauna există un vecin ca acest personaj, pasionat de fotbal, care consideră că viața lui a fost cumva pierdută. Uită-te puțin, este plin de galerii peste tot. Cred că și tata-meu seamănă cu acest personaj. Limita este următoarea: de fiecare dată când ajung acasă, el se uită la un meci.

Reporter voluntar: Ați colaborat cu diverse teatre din țară. La ce teatru v-ați reîntoarce și de ce?

Bogdan Farcaș: Bun, întotdeauna o să fiu la Ploiești. Este teatrul meu preferat de departe, este teatrul care mi-a influențat în mare viața. M-aș întoarce întotdeauna la Buzău cu drag, datorită publicului. Este un public extrem de calm și sunt foarte mulți tineri pasionați de teatru. Este teribil când joci și vezi atâția tineri. Este foarte, foarte frumos.

Reporter voluntar: Ce sfaturi le oferiți celor care vor să urmeze această carieră? Ce v-ați fi dorit să știți în tinerețe, când ați pășit pe această cale?

Bogdan Farcaș: Știam tot ce era de știut despre treaba asta. Sfatul meu este următorul: dacă vreodată ai senzația că te duci la facultatea de vedete, ai pierdut din start. Apucă-te să faci o treabă în viață doar dacă treaba respectivă te roade, dacă simți că nu poți fără ea. Niciodată nu o să mergi la școala de vedete, nici la școala de făcut bani și așa mai departe. Dar probabil că o să lucrezi toată viața ta cu zâmbetul pe buze și probabil că nu o să obosești niciodată, atât timp cât faci ce îți place, orice ar însemna asta.

Reporter voluntar: Mădălina Negru

Design: Denisa Văsioiu