
Timp de două ediții, Festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr a fost prezentat de o actriță tânără, extrem de talentată, care poate fi văzută și în spectacolele Teatrului George Ciprian.
Este vorba despre frumoasa Bianca Cuculici care ne-a încântat cu eleganța și stilul său personal de a prezenta în cele 8 zile de festival!
Azi ne bucurăm nespus că a ales să ne povestească puțin experiența sa, acumulată pe parcursul anilor. De la rolurile sale și procesul de pregătire pe care acestea le presupun, până la decizia de a alege actoria, Bianca Cuculici reprezintă un om de la care noi, voluntarii simțim că avem mult de învățat.
Reporter Voluntar: Ești pentru a doua oară prezentatoare în cadrul festivalului “Săptămâna Teatrului Tânăr”. Care ți se pare cel mai dificil aspect al acestui rol și care este amintirea ta preferată legată de STT?
Bianca Cuculici: Da, e o bucurie pentru mine să prezint pentru a doua oară acest festival, chiar dacă de data asta fără partener. Rostirea corectă a anumitor nume cred că este cel mai dificil aspect al acestui rol și încercarea permanentă de a nu mă bâlbâi. Prima dată când am prezentat am pregătit, într-o seară, un moment muzical cu Alex Ștefănescu și trebuia să fac și eu ceva că deh, nu puteam doar să stau pe scena și am învățat să țin ritmul la cajon. Atunci eram sigură că o să urmez și cariera asta, doar că timpul și lenea m-au dat în spate. Așa că lumea a pierdut atunci un cajonist de excepție.
R. V.: Cum este pentru tine procesul de a te conecta cu un personaj și care a fost rolul de care te-ai atașat?
B. C.: În prima fază de lucru, nu rezonez deloc cu personajul pe care trebuie să îl joc pentru că îi găsesc doar defectele. După un timp, încep să mă apropii de el și mă duc în cealaltă extremă, aceea de a-i găsi justificări pentru orice și a-i lua apărarea peste măsură, abia ulterior găsind calea potrivită de a ma ă așeza în raport just cu el.
Te atașezi de toate rolurile pe care le faci pentru că în toate investești o parte din tine și toate își lasă amprenta asupra ta. Poți să rezonezi mai mult sau mai puțin cu anumite personaje dar asta nu înseamnă că nu te atașezi și de unele, și de altele.
R. V.: Știm că actoria nu a fost prima ta alegere. Totuși, ce te-a determinat să dai la actorie? În prezent, dacă ai putea, ai mai face aceleași alegeri?
B. C.: Prima mea alegere a fost ASE-ul dar după 4 ani mi-am dat seama că nu mai voiam ca actoria sa rămână un hobby, ci să devină o profesie. Ce m-a determinat a fost sentimentul că nu mă simțeam împlinită în nicio altă parte și mi-am dat seama că asta e calea pe care trebuie să o urmez. În prezent, aș face fix aceleași alegeri pentru că totul se contureaza în viață, urmând și căi pe care poți să le interpretezi ca fiind căi greșite dar care te ajută să te stabilești pe calea potrivită.
Reporter voluntar: Georgiana Pătrașcu, Andreea Manea
Machetă: Ștefania Carpen
Material foto: Bianca Cuculici





