S-a avântat în aparentul necunoscut și a descoperit că actoria este chiar ceea ce i se potrivește. Actrița Bianca Cuculici ne-a prezentat cine este ea, cu adevărat, sub numeroasele roluri scenice pe care le are și ne-a dezvăluit aspecte pe puțin interesante privind spectacolul „Zeul Măcelului”, premiera Teatrului George Ciprian.
Reporter voluntar: Ce înseamnă teatrul pentru tine?
Bianca Cuculici: Înseamnă lumea în care mi-am dorit să trăiesc de când mi-am dat seama că asta mă reprezintă și aici mă simt cel mai bine. Mi-am dat seama destul de târziu, când eram în primul an de master la ASE, la facultate. Mergând constant la teatru, de mică m-a atras universul ăsta dar nu mi-am permis nici să visez că pot să fac parte din el cu adevărat. Mi se părea ceva foarte îndepărtat dar după ce am avut curajul să mă arunc, s-a dovedit a fi cea mai bună alegere.
Reporter voluntar: Cum ai putea descrie viața unui tânăr actor? Ce calități și valori consideri că sunt necesare?
Bianca Cuculici: Viața unui tânăr actor este destul de incertă. Cred că trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, pentru că oricât de mult talent, dăruire și determinare ai avea, șansele nu ți se oferă când simți că le meriți sau le vrei. Evident, poți să ai și șansa să îți iasă din prima, dar este destul de riscant să pornești la drum cu gândul ăsta pentru că, în meseria asta, dezamăgirile sunt acolo la orice pas și ar trebui să te protejezi ca să poți să mergi înainte cu aceeași voință.
Reporter voluntar: În ce fel se resimte pentru tine trecerea de la un personaj la altul, știind că joci în numeroase spectacole?
Bianca Cuculici: Reprezintă o bucurie trecerea asta. Este o bucurie și pentru că în ultima vreme joc personaje diferite și tipologii de personaje cu care nu am mai avut ocazia să lucrez și o percep ca pe o evoluție și șansă de a descoperi permanent câte ceva în mine.
Reporter voluntar: Care este personajul ideal pentru tine? Consideri că ai interpretat până acum un personaj care să ți se potrivească întocmai?
Bianca Cuculici: Nu am un personaj ideal și nu am interpretat niciodată un personaj care să mă reprezinte întocmai. Asta e de fapt munca, să încerci să te apropii de personajul la care lucrezi și să înțelegi, prin filtrul tău, de ce face ce face, în modul în care o face.
Reporter voluntar: Ce ne poți spune despre personajul pe care îl vei interpreta în spectacolul "Zeul Măcelului"? Care ar trebui să fie așteptările noastre?
Bianca Cuculici: Este o reală satisfacție pentru mine lucrul cu acest personaj pentru că își permite luxul să spună ce gândește fără nici un fel de menajamente. Momentul din text coincide cu momentul în care se toarnă ultima picătură în paharul răbdării ei, de altfel, nu foarte încăpător de fel. Vă așteptăm să vedeți patru personaje atât de diferite, în care dreptatea e la fiecare în parte și, în același timp, la niciunul.
Reporter voluntar: Au fost momente dificile sau amuzante în timpul repetițiilor? Care este cel care ți-a rămas întipărit în minte?
Bianca Cuculici: De fiecare dată sunt și momente dificile, și momente amuzante. Ca în orice situație din viață. Timpul este cel mai mare dușman, pentru că ai în permanență nevoia să dispui de cât mai mult, ca să fii pe deplin mulțumit. Și faptul că așteptările de la tine cresc de la o zi la alta și simți nevoia să crești odată cu ele într-un ritm accelerat. Momente amuzante au fost numeroase, mai ales că ne-am simțit bine unii cu alții dar nu îmi vine în cap unul anume
Reporter voluntar: Care este impactul pe care acest spectacol l-ar putea avea asupra publicului?
Bianca Cuculici: Sunt prezentate două cupluri de părinți care își apără copilul cu atât de multă determinare și tărie încât devin ridicoli. Dar ridicolul acesta este o formă a iubirii nemărginite pentru copiii lor. Așa cum a spus și colegul meu, Codrin, este o lecție de iubire spectacolul acesta, în care și părinții și copiii care sunt în sală, pot vedea faptul că iubirea se poate manifesta atât de grosolan, dar tot iubire rămâne.
Reporter Voluntar: Mădălina Negru
Machetă: Alex Călărașu
Material foto: Bianca Cuculici, Ștefania Carpen