INTERVIU – ANDREEA ZALESCHI

Reporter Voluntar: Cine este Andreea Zaleschi?

: O întrebare pe care, personal, o consider dificilă. Nu știu, un haos și un calm… nu știu. Andreea Zaleschi este o îmbinare de eu și ne-eu din artistul plastic ce iubește cerul cu ale lui stări schimbătoare, acea căutătoare a binelui din jur și din fiecare. Și, bineînțeles, partea de ne-eu, cu temeri, griji și alte emoții care ne umbresc uneori gândurile…

R.V: Cum ți-a influențat voluntariatul din cadrul teatrului latura artistică?

.:: Mereu mi-am dorit să ofer, să ajut, să bucur sufletele celor din jur cum pot. Cred că arta poate aduce bucurie sufletului, poate lăsa o amprentă a unei emoții pe care în cuvinte nu o putem descrie. Astfel bucuri sufletul omului. Am regăsit aceeași emoție frumoasă în cadrul voluntariatului fiindcă acesta presupune interacțiunea cu oamenii spre a le fi de ajutor. M-am prins într-un vârtej de emoții, ajutor, zâmbete, alături de suflete calde și cu aceeași dorință de a ajuta. Voluntariatul la teatru m-a schimbat într-o versiune mai bună a mea, m-a făcut să cresc, să mă dezvolt. Ca voluntar am făcut fotografii, astfel că voluntariatul mi-a oferit o șansă de a împleti puțin din arta mea cu dorința de a oferi, de a ajuta. De ce spun că am crescut? Sunt mai introvertită, iar curajul nu este punctul meu forte și, atunci când am hotărât să vin ca voluntar la teatru, eram oarecum temătoare privind interacțiunea cu un grup, cu invitații, cu actorii, nu știam dacă mă voi integra, dacă voi avea curaj să vorbesc sau să comunic cu toți. Însă, alături de oamenii minunați de la teatru, adevărați mesageri ai binelui și frumosului, am descoperit că pot împleti arta și voluntariatul fără acea teamă de care spuneam, fără acea latură introvertită a mea. Am înțeles, din bunătatea celor de acolo, că pot discuta deschis și liber, fără posibilitatea de a greși, ci de a învăța din fiece vorbă, clipă sau poveste.

R.V:Care a fost prima ta experiență de voluntariat și cum ai compara-o cu cea de la teatru?

.:: Una dintre primele acțiuni, deși nu mai rețin cu exactitate care este prima, a fost o acțiune de ecologizare. Ne-am strâns mai mulți și trebuia să curățăm anumite zone verzi de pe străzile din oraș. Dar nu le pot compara fiindcă din fiecare am avut ceva de învățat, mi-am depășit anumite bariere și cred că orice acțiune de voluntariat are acele detalii unice care o fac specială. Însă la teatru a fost acel progres de care aveam nevoie, dedicarea, implicarea pe care le au toți de la teatru, bucuria și energia pe care le difuzează oamenii teatrului, toate acestea sunt deosebite și îți încarcă sufletul de bucurie.

R.V: Cum ți se par spectacolele la care participă voluntarii din spatele ecranului?

(Cel de la aparat)

.:: Mi-aș dori să existe culori care să transpună măcar o fărâmă din energia și forța lor de a transmite sentiment prin ceea ce fac! Toate spectacolele sunt un cumul de promovare a frumosului, de a conecta sufletele, de implicare și dorința de a realiza ceva minunat!

R.V: Ce planuri de viitor ai? Dacă se va implica experiența de voluntariat în această perspectivă, cum o va face?

.: Lucrez în domeniul graficii, dar și în presă, iar experiența de voluntariat a devenit o parte integrantă a ceea ce sunt. Cu siguranță prin modul de a comunica, de a discuta, de a mă implica, sper ca experiența acumulată să se reflecte în orice activitate voi desfășura. Pe cât îmi permite timpul, vreau să continui să fac voluntariat. Cred că e important ca oamenii să simtă energia pe care o împraștie voluntarii, să simtă că în lume există bunătate și frumos.

R.V: Cum ai descrie o zi a voluntarului teatrului George Ciprian?

.:: Colorată, ca să vorbesc în termeni de artă. Colorată, ca și emoții, colorată, ca și acțiuni, colorată, prin oamenii și felul lor deosebit de a fi! E un mod de viață, unul în care doar binele e în centrul atenției!

Interviu de: Georgiana Pătrașcu, Negru Mădălina Ioana

Machetă realizată de: Matei Bejgu