DUPĂ SPECTACOL...
Julika îl iubește pe Liliom, chiar dacă acesta se poartă urât cu ea. El e agresiv și nerezonabil. Ea este angelică. Se întâmplă așa din pricina iubirii, care te face orb. Nu mai vezi nimic, ai impresia că ai fost lovit cu inima, așa cum spune Julika. Amândoi, Julika și Liliom, au un sâmbure de candoare, dacă ne gândim bine. Iar actorii păstrează, în interpretare, această inocență.
M-a impresionat finalul. Prin steluța aprinsă în cer (un bec care nu mai e un bec!) se face trecerea dintre lumea care are caracteristicile lumii noastre și lumea cealaltă, pe care, uneori, nici nu poți să ți-o imaginezi, fiindcă este inimaginabilă pentru un om obișuit, cel puțin, nu și pentru regizor.
Alexandru-Ionuț Nichifor, clasa a XIa, C.N. „Mihai Eminescu” Buzău
Actorul principal din „Liliom” face gesturi extraordinare. Te cuprinde cu talentul lui, te aduce aproape și te face familiar cu lumea în care el este protagonist.
La început este nonșalant. Mi s-a părut pur și simplu fermecător și chiar l-am văzut, cu ochii minții, pe Liliom ca pe cel mai bun strigător din carusel.
Apoi, grija la detalii este impresionantă. Liliom poartă un sacou care are, ca epoleți, două capete de păpușă. În piept, o inimă roșie. Când scapă de personajul Liliom, bărbatul își pierde farmecul, e dezorientat și nesigur. Haina de circ, cu toată strălucirea ei, facilă, poate, i se potrivea.
Căutarea iubirii ideale este dificilă. Fiecare caută altceva și nimic din ce are altul nu i se potrivește.
Minunată este și melodia pe care o fredonează cei doi bărbați, ca să se îndepărteze se ceilalți.
Denisa Apostol, clasa a XIa, C.N. „Mihai Eminescu” Buzău