Săptămâna Teatrului Tânăr: Dincolo de alb și negru

Andreea Telehoi

 

Probabil cu toții suntem conștienți de faptul că traversăm o perioadă tulbure. Nu este nici prima și, cu siguranță, nici ultima. Dar în tot acest tumult de confuzie și deznădejde, mai avem parte de mici momente de respiro sub diferite forme. Clipe împrumutate care ne desprind din cotidianul nostru, poate mai sumbru, poate mai vivace, și pentru câteva momente în timp ne schimbă paradigma. E mult negru, dar mai găsim și pete de culoare.

Festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr, organizat de Teatrul „George Ciprian” din Buzău, cu sprijinul consiliului județean Buzău, se află la cea de-a XXII-a ediție și este un astfel de element de culoare. Poate cel mai important lucru în perioadele tensionate este să nu le traversăm singuri, iar teatrul are o capacitate minunată de a ne face să respirăm la unison, măcar pentru câteva ore.

Spectacolul de deschidere al festivalului a fost „Oleanna” de David Mamet, în regia lui Mădălin Hîncu, de la Teatrul Excelsior din București. „Oleanna” e ca o pastilă amară, un exercițiu al rațiunii, o invitație la judecată. Este despre relațiile de putere și volatilitatea acestora, despre relativitatea adevărului și a perspectivei, despre cât de ușor este să manipulezi chiar și cele mai nesemnificative lucruri pentru a se potrivi discursului pe care vrei să-l vinzi. Până la urmă, nu informația în sine este cea relevantă la momentul judecății, ci felul în care este prezentată.

Acțiunea se desfășoară într-un spațiu presărat de simboluri ale cunoașterii (pictura lui Rafael din fundal, „Școala din Atena”, un glob pământesc, o statuetă cu Atlas etc.), un spațiu convențional academic pentru un profesor mai neconvențional. Conflictul pornește de la o notă. Carol (Ioana Niculae) nu înțelege cartea scrisă de John (Marius Turdeanu), care constituie subiectul examenului, și e picată. În cele din urmă, reușește să-l convingă să o ajute, deși el este mai preocupat de propria carieră în ascensiune, în timp ce acea notă pare să fie firul de care atârnă soarta studentei.

Conflictul dintre cei doi este, de fapt, de natură ideologică, cu rădăcini în diferențele sociale. John este un liber-cugetător, semi-anarhist, care denunță dogmele și predică despre gândirea liberă. Își permite să respingă sistemul în timp ce trage foloase de pe urma lui, însă Carol nu vine dintr-un mediu care să-i fi oferit aceleași privilegii din punct de vedere socio-economic, așa că nu poate accepta ideile novatoare ale profesorului. Însă, din cauza piedicilor și dezamăgirilor adunate, Carol se îndreaptă către un alt exces, impresia că i se cuvine. Dacă ei i-a fost greu, să sufere și alții.

Lovită în convingeri și revoltată de comportamentul profesorului, Carol își ia dreptatea în propriile mâini și îl raportează pe John comisiei de titularizare, marcând începutul declinului acestuia pe toate planurile – social, profesional și familial. John nu este chiar o victimă însă, în această ecuație. În neconvenționalitatea lui, își permite să încalce anumite limite față de Carol, cum ar fi atingeri nepotrivite, invitații interpretabile și chiar afirmații complet inadecvate în context. Iar din studenta inocentă și dornică să câștige simpatia profesorului, Carol devine un torționar rece și calculat, pornită să se impună în fața profesorului îmbătat de putere. Având deja materialul de bază din scăpările lui John, lui Carol îi este ușor să distorsioneze faptele și să-l servească cu o trezire violentă la realitate. Până la urmă, totul se reduce la poziția de putere, delimitată simbolic din start prin amplasarea biroului profesorului în centru, cu un scaun rulant elegant pe partea dreaptă și două scaune simple în cealaltă.

Remarcabil la acest spectacol este felul în care niciunul dintre inculpați nu are dreptate în totalitate. Nu poți fi de partea unuia în favoarea celuilalt în întregime, deoarece ambele părți își argumentează pertinent perspectiva. Ambii sunt atât victime, cât și călăi. Iar actorii își însușesc această dualitate, susținând constant temperatura conflictului.

„Oleanna”, în regia lui Mădălin Hîncu, de la Teatrul Excelsior, este un spectacol care vorbește despre lucruri importante: despre raportul cu puterea, despre relațiile dintre profesori și studenți și limitele naturale ale acestora, despre ușurința cu care adevărul poate fi deformat, despre diferențele dintre oameni pornind de la nivelul cel mai de bază, despre privilegii și prejudecăți, abuz și victimizare. Un spectacol care reflectă asupra faptului că lucrurile nu sunt monocrome și că, înainte de a emite un verdict, e bine să privim toate perspectivele.

 

Teatrul Excelsior, București – „Oleanna” de David Mamet. Regie: Mădălin Hîncu. Traducere: Andreea Vulpe și Cristi Juncu. Scenografie: Răzvan Bordoș. Lumini: Traian Marin. Sunet: Roberto Gae. Distribuție: Ioana Niculae, Marius Turdeanu. Data premierei: 9 octombrie 2024