CRONICA DE SPECTACOL – LILIOM, de Ferenc Molnár – Către America sau visul spre Paradis

LILIOM, de Ferenc Molnár – Către America sau visul spre Paradis

 

„Urmează-ți visul și ascultă-ți inima!” ar trebui să fie deviza personajelor din opera dramatică „Liliom. Viața și moartea unui vagabond”, creată de scriitorul maghiar Ferenc Molnár, în anul 1909 și reprezentată la Buzău, în regia lui Andrei Huțuleac. Dialogul cu care începe este grăitor în acest sens, pentru că fiecare personaj intuiește importanța iubirii în viața proprie, însă acționează diferit.

Julika și prietena ei cea mai bună, Marika, se află într-un bâlci, pentru a se distrasa, respectiv pentru ca Julie să-l revadă pe Liliom, scamatorul simpatic. Patroana caruselului, doamna Muskat, este revoltată de apropiera bruscă dintre Julika și Liliom, probabil presimțind atașamentul inevitabil, de altfel, confirmat rapid. Astfel, ea îi interzice Juliei să mai treacă pe la carusel, sugerând că vrea doar să-l cucerească pe Liliom. Acesta aude disputa și îi ia apărarea fetei, deși se ceartă serios cu șefa sa. Urmarea neplăcută este concedierea, asociată cu sentimentul de singurătate. Cu toate acestea, Julika și prietena ei nu-l abandonează, prima încercând să îi aline solitudinea.

Marika este genul de prietenă fidelă, care îți dă curaj și te împinge să faci unele lucruri aparent grele, dar benefice pentru evoluția sa. Astfel, se impune atât în cearta cu doamna Muskat, luându-i apărarea prietenei, cât și în plimbarea neplanificată cu Liliom, după ce își dă seama de atracția dintre ei. Chiar dacă are o fire puternică, temperamentul său coleric și tumultuos o face să fie, de asemenea, foarte sensibilă. Din insecuritate sau pentru simplul șantaj sentimental, imediat începe să plângă demonstrativ la șicanele amicale - ,,îți bați joc de mine că io-s de la sat și tu de la oraș’’ - sau la amuzamentul față de numele iubitului său. Totuși, cele două se susțin reciproc și-și împărtășesc gândurile despre băieții pe care îi simpatizează, alegând soluții și drumuri total diferite.

Un moment-cheie, reprezentativ pentru firea visătoare și romantică a Julikăi, este atunci când, imediat după ce Liliom este concediat, iar cei doi se apropie mult, scamatorul primește o razie neașteptată. Comisarul îi spune fetei adevărul: Liliom este un vagabond de doi bani, care atrage fete și le jefuiește - vrând să o sperie prin latura neserioasă: ,,Du-te acasă, ca să nu mă trezesc mâine la secție cu tine’’. Deși Julie ar avea toate motivele să plece, insistă să rămână, se simte vinovată că a fost concediat și nu-i crede pe polițiști. În orice caz, nu ar avea ce să-i fură, mai exact, fiind la fel de săracă.

Între timp, cei doi se mută împreună, într-o casă dărăpănată, fiind ajutați de o femeie-fotograf, cumsecade, dar destul de nemulțumită de agresivitatea masculină și de incapacitatea femeii de a profita de alte oportunități ivite, pentru a ieși dintr-o relație distructivă. Liliom începe să fie un om rău și nefericit, agresând-o fizic și verbal pe Julie, care nu încetează să îl iubească și să i se subordoneze, într-un mod misterios, dictat doar de propria inimă și neînțeles de nimeni. Deși încearcă să se bucure pentru prietena sa, la vestea nunții, melancolia și nemulțumirea față de sine o împiedică. Viitorul soț al acesteia este un portar mulțumit cu condiția sa, pe când Liliom nu știe nicio meserie, stând doar acasă, fără să câștige sau fără să accepte o slujbă oarecare.

O altă scenă plină de emoție este atunci când doamna Muskat, destul de geloasă și posesivă, îl imploră să se întoarcă la bâlci și să o părăsească pe soție, în schimbul unui trai mai bun. La început, acesta este tentat de idee, dar, pe urmă, află că va avea un copil și este brusc exaltat de fericire. Fiind idealist, vrea ceva mai bun pentru familia sa. Astfel, îi refuză oferta doamnei și plănuiește o crimă alături de un prieten de-al său, viclean și oportunist, Ficsur. Liliom are o inimă bună, nu se crede capabil să rănească pe cineva (ia cuțitul de acasă la insistențele celuilalt) și apelează la jaf ca soluție ultimă și sigură, ce le va deschide noi orizonturi: ,,Lasă că plecăm noi în America, unde e industrie.’’

Liliom este prins înainte de a avea loc jefuirea, Ficsur evadând. Acesta decide mai bine să se înjunghie, decât să facă zece ani de închisoare. O remarcă interesantă și autoironică o spune chiar unul dintre polițiști: ,,Mă zbat, mă chinuiesc, mă amărăsc - asta-i viața.’’ Pe când Liliom, ajuns la Julika, pe patul de moarte, mărturisește că lui ,,Nu îi e frică de poliția de acolo de sus’’, ceea ce-i trădează curajul în asumarea greșelilor. Toate personajele, după moartea sa, vor să o liniștească pe tânăra văduvă, mărturisindu-i că a fost un om rău și că e norocul ei că i s-a întâmplat să moară.

Ulterior, Liliom îi întâlnește în ceruri pe detectivii lui Dumnezeu. El este strâns laolaltă cu alți sinucigași care, totuși, vor să-și îndrepte o parte din greșeală. Îngerul suprem insistă să îl ajute, simțind că ține la familia sa, deși lui îi este rușine să o mărturisească: ,,Atâta timp cât mai este cineva care ține la tine mai ai multe de rezolvat. ’’

În cele din urmă, îngerul, enervat de indiferența și de sila lui Liliom, îl anunță că, atunci când fiica sa va împlini 16 ani, va apărea și el pe pământ, coborât din Purgatoriu, unde i s-a pregătit purificarea. Din păcate, acesta nu învață din greșeli și se lasă ușor pradă mâniei. Enervat că fata îl respinge și îl alungă din casă, considerându-l un vagabond obișnuit, el încearcă să o pleznească puternic peste mână. Uimitor, pe fată nu a durut-o, fiind totul ca o închipuire: ,,Mâna lui era așa caldă, de parcă și-a așezat inima în palma mea’’.

Piesa dată este impresionantă atât din punctul de vedere al jocului scenic al actorilor din Chișinău, cât și al costumației, al decorului și al atmosferei create. Lumea de aici, mizeră sau de bâlci, cu ecouri comice sau tragice, devine pe nesimțite o călătorie în lumea cealaltă, odată cu protagonistul. Spectacolul ne prezintă o poveste emoționantă, construită pe ideea regretului și a dezumanizării, provocate de dorința de normalitate, la care toți aspirăm. De asemenea, ea ne sugerează că păstrarea neștirbită a valorilor intrinseci și a legăturii strânse cu familia constituie tot ce contează în viață, pentru a ne simți împliniți și apreciați.

 (Sofia Catarina Șerbu, elevă în clasa a XII-a, la C.N.„B.P.Hasdeu”, Bz)