CRONICA DE SPECTACOL – FIUL – MUTĂ DUREREA!

FIUL – MUTĂ DUREREA!

 

Spectacolul trupei din Oradea, „Fiul”, de Florian Zeller, în regia lui Bobi Pricop, prezintă suferința unui adolescent și a familiei acestuia, în urma separării celor doi părinți.

În centrul atenției se află cazul lui Nicolas, un tânăr care trece prin depresie, declanșată imediat după divorțul părinților. Băiatul nu se mai duce la școală, preferând să se retragă, să fie singur, să scrie, să se plimbe, adică să facă acele lucruri care „mută durerea”.

Apare problema schimbării domiciliului, altă încercare a adolescentului de a scăpa de suferință. Nicolas îi transmite tatălui că i-ar plăcea să locuiască cu frățiorul lui mai mic și cu el în aceeași casă, nemaiavând o relație bună cu mama. Tatăl băiatului, Pierre, este recăsătorit și are un alt copil. Pierre acceptă să preia responsabilitatea adolescentului dificil. Bărbatul crede că Nicolas îşi va reveni repede, va merge la altă școală, va lua note mari. Nicolas a fost însă doar o zi la cursuri, ascunzându-le în continuare părinților săi anumite lucruri.

„Eu nu o să-mi las copilul pe mâinile unui mega ciudat!”, „Copilul nu e în toate mințile!”, „Privirea lui mă înspăimântă!”, acestea sunt cuvintele tinerei soții a lui Pierre, „etichetele”. Femeia refuză să-și lase propriul copil în grija lui Nicolas. Sofia nu are încredere în Nicolas, pe care-l privește cu mai multă obiectivitate decât o pot face părinții lui.

După o ceartă cu tatăl său, adolescentul încearcă să se sinucidă. Este găsit la timp de Sofia și dus la spital. Doctorul îi sfătuiește pe părinți să-l interneze o perioadă. Nicolas îi convinge însă că n-o să-și mai facă rău niciodată. Adolescentul este externat la cerere și părinții cred, fericiți, că totul a revenit la normal. Nicolas se comportă firesc. Dar normalitatea, la fel ca anormalitatea, este uneori dificil de definit.

Într-o proiecție dezirabilă, la final de piesă, tatăl își imaginează un dialog cu Nicolas, deja matur, lăsând „moartea să mai aștepte”. Nicolas ar fi scris un roman, ar fi avut o iubită, s-ar fi mutat la Berlin. Artificiul regizoral permite spectatorului să ia în calcul și șansele de salvare a persoanelor depresive.

Spectacolul „Fiul” are o temă actuală, care provoacă neliniște: sunt, printre spectatori, și dintre aceia care se recunosc, grație interpretării actorilor, în ipostaza părinţilor sau a adolescentului. Acest spectacol transmite cu forță un mesaj despre iubire și neputință.

Maria Stanciu, clasa a XI-a F, C.N. „Mihai Eminescu” Buzău

Text de Florian Zeller, traducere de Silvia Năstasie, spectacol produs de Teatrul de Stat Regina Maria Oradea

Distribuția:
Pierre: Richard Balint
Anne: Corina Cernea
Sofia: Alina Leonte
Nicolas: Robert Balint
Doctor: Șerban Borda
Infirmier: Sorin Ionescu

Regia artistică: Bobi Pricop
Scenografia: Oana Micu

Festivalul Teatrului Tânăr, Buzău 2024