CRNICĂ DE SPECTACOL: Oleanna de David Mamet

Foto: Ștefania Carpen
,,Oleanna” este un spectacol de teatru care se deschide cu un cadru aparent inofensiv: profesorul universitar ce își construiește existența pe baza modelului standard familie-carieră, lângă care stă studenta stresată de presiunea examenului și dorința de a simți că-și merită locul în universitate.
Prima problemă pe care o întâmpină fata în timpul actului de învățare este limbajul cărții scrisă de profesor. Termeni pretențioși, care puteau fi înlocuiți foarte ușor cu niște cuvinte uzuale, propoziții lungi și lipsite de sens, prin care John încearcă mai degrabă să epateze decât să transmită materialul de curs. A doua problemă de care fata se izbește, atunci când intră în birou să-și clarifice nota, este că profesorul folosește exact același limbaj și în exprimarea orală.
Frustrarea apare din comunicarea defectuoasă, iar abia atunci spectacolul își dă drumul cu adevărat. Dialogul devine din ce în ce mai alert, replicile mai tăioasă și întrebările mai profunde. Constrastul dintre aparență și esență este dat de faptul că un profesor de filosofie ar trebui să fie un om înțelegător, care să pună întrebările potrivite și să conducă spre răspunsurile cele mai apropiate de adevăr. În schimb, bărbatul este blazat și cât se poate de zbuciumat. Centrează conversația asupra propriei persoane, vorbește despre câte aspecte birocratice are de rezolvat în vederea cumpărării ,, unei noi case”, se declară nemulțumit de autoritatea pe care niște oameni mai slab pregătiți decât el o au asupra statului său de profesor titular și își enumeră responsabilitățile de soț și tată.
Fata devine confuză, iar momentul cel mai rafinat al primului act este dat de tehnicile de manipulare ale profesorului. Spune că o înțelege și că toată viața s-a considerat, la rândul său, un om incapacitat, desființează conceptul de ,,educație”, susținând că nu toți ar trebui să beneficieze de aceasta și se contrazice singur pe alocuri.
Confuzia se transformă în furie, iar fata depune o reclamație prin care-l acuză pe profesor că ar fi hărțuit-o și ar fi încercat să o violeze. Întoarcerea acesteia în cabinet nu este decât o schimbare continuă între rolurile de agresor și victimă, dar și o observație evidentă a modului în care atitudinea și comportamentul elevei se schimbă considerabil. Îl intimidează pe profesor, îi preia din tehnicile de manipulare și într-un final își justifică atacurile prin termenul de ,,corectitudine politică”, pe care o duce într-o altă extremă.
Copila trăiește într-o lume idealizată, în care drepturile sunt egale, educația este accesibilă, iar problemele au întotdeauna o rezolvare. Profesorul este un oportunist, care se limitează strict la interesele personale.
La final, studenta propune o înțelegere: retragerea acuzațiilor în schimbul desființării cărții profesorului din bibliografia universității. Acesta refuză vehement, izbucnând violent asupra ei. Nu aflăm niciodată dacă a fost sau nu vorba despre o agresiune sexuală, fiindcă spectacolul în sine nu este despre hărțuirea studenților din facultăți. Este despre riscul de a fi ignorant, despre naivitatea cu care cădem în extreme, despre ce este moral și ce este corect să facem. Și nu în ultimul rând, este despre nivelul la care alegem să ne raportăm la cei din jur.
Antonia Ardeleanu – Voluntar Teatrul „George Ciprian”





