Amalia Gabriela Șerbu – Impresii spectacol – Miorița

Revizitarea unui text definitoriu pentru spațiul cultural românesc, Miorița, un mit literar întemeietor, este un exercițiu dificil și primit, de obicei, cu reticență, atât de publicul tânăr - care nu mai este interesat de teza specificului național și nu mai este conectat la un anumit mod de a trăi, de a-și reprezenta viața și moartea, de a percepe natura și cosmicul, nașterea, căsătoria și moartea -, cât și de publicul mai vârstnic, dominat de sentimentul de apartenență la o lume de valori străvechi, obligatoriu inalterabile. În fond, se oferă contextul necesar ca profiluri diferite de spectatori să se situeze în aceeași zonă a dialogului scenic.

Regizorul Cristian Ban valorifică scenariul dramatic semnat de Radu Horghidan, cu scenografia Andreei Săndulescu. Dorința declarată este de a confrunta publicul contemporan cu teme și cu aspecte îndepărtate, din drama pastorală, pentru a-i demonstra actualitatea, într-o lume în care mecanismul conflictului acționează destul de puternic.

Deși nu-și propune o abordare interactivă cu publicul, li se oferă spațiu de intervenție actorilor.  Astfel, se remodelează textul, cu scopul de a-i întări mesajul, dar și de a-l lăsa în spate. Limbajul pe alocuri personal și nota biografică sunt, de asemenea, constante ale stilului regizoral, conectat la o viziune „solară” în acest spectacol.

Ce a ieșit din intenția inovatoare a regizorului este o pendulare continuă între atunci și acum, între comedie și dramă, între realitate și irealitate. Autenticitatea este asigurată de recuzită:  fluier (actorii cântă inedit), sumane special făcute de un cioban, cu miros puternic de oaie. Impresionează menținerea la limita dintre gravitate și desolemnizare, alunecările ludice, nu neapărat parodic - demitizante, cât menite a relativiza interpretarea consacrată, a aduce zâmbetul pe buze și a strecura alte filtre livrești/intertextuale (discursul grav, aproape hamletian, despre oița din care a rămas doar craniul).

Forța spectacolului se trage din repunerea în discuție și a barierei morale stricte dintre bine și rău, cu o foarte interesantă reconstituire a scenei crimei și cu un final interogativ.

(prof. Amalia Gabriela Șerbu)

Foto: Ștefania Carpen

DISTRIBUȚIE: Nică Bargan (Ciobanul moldovean), Elena Emandi (Oaia ciobanului moldovean), Radu Horghidan (Ciobanul vrâncean ), Oana Mogoș (Oaia ciobanului vrâncean), Vlad Ajder (Ciobanul ungurean ), Elena Anghel (Oaia ciobanului ungurean ), Mihaela Grosu (Mireasa), Mihai Păun (Căinele)

Regia: Cristian Ban

Scenografia : Andreea Săndulescu

Dramaturgia: Radu Horghidan

Asistent regie: Lavinia Eiler