Efectul de adâncime – NU SUNT EU – Impresii spectacol

Efectul de adâncime

 

Fotografii răspândite pe podea, ieșite din două geamantane maro, așezate pe lateralele scenei. O canapea acoperită cu o pătură roșie, în centru. O măsuță plină de obiecte făcute din scoici, de felul celor care se vând la mare de către negustorii ambulanți. Restul detaliilor – un covor decolorat, câteva cutii – completează impresia unui interior casnic. Acesta este spațiul în care se spune povestea din piesa ,,Nu sunt eu”. Maia se așază pe canapea și se acoperă cu fotografii din cap până-n picioare – omul din fotografii, o viață evocată, recuperată prin „re-spunerea” poveștilor, prin retrăirea lor.

Scena „se adâncește” însă de la primele replici, pentru că sunt amintite locuri și întâmplări din alte timpuri, trăite de personajul principal, Maia, sau de rudele și prietenele acesteia. Astfel, istoria mică, individuală, se împletește cu ISTORIA MARE, colectivă – Holocaustul, deportările, comunismul. Cele două figuri centrale sunt tata – Dusea, ai cărui ochelari nu puteau fi atinși, nicidecum încercați, omul care nu putea trăi fără lectură și mama – S(ARA), pasionată de matematică, o femeie care iubea crinii și care provenea dintr-o familie cu blazon.

Fiecare micronarațiune care compune întregul este un episod din poveste, de la fetița care vrea o nouă jucărie, la adolescenta care pleacă la mare cu o prietenă, la femeia care descrie ziua caldă și luminoasă în care a îmbătrânit. Toate sunt vârste ale celei care astăzi, pe scenă, se întreabă retoric: „Cine sunt? Unde mă duc?” și-și răspunde metaforic – „Nu sunt eu”!

Notele grave sunt alternate cu cele ludice sau comice, deși, de multe ori, umorul este amar, pentru că se așază peste reflecții despre trecerea timpului sau despre formele de rău istoric pe care oamenii le-au îndurat. „N-o să fac niciodată niciun conspect pentru niciun fel de politică!”, spune Maia la finalul unei secvențe în care a povestit cum a încercat să trișeze la ora de învățământ politic, rugând-o pe mama ei să-i scrie lecțiile restante și fiind, bineînțeles, prinsă.

Impresionează puterea cu care actrița Maia Morgerstern trăiește fiecare amintire – prin schimbări de voce, ca atunci când o imită pe profesoara de geografie care o numește „ovreică” pe un ton lătrător, prin mișcări de balet, grațioase, când o „joacă” pe fetița Maia, prin tăceri adânci, ca atunci când spune povestea lui Isac, fiul revenit din lagăr pe care tatăl îl așteptase plin de speranță.

Secvențele sunt anunțate pe ecranul mare din spatele scenei, un contor fidel al trecerii timpului realizat din text și fotografii. Uneori, Maia imită gestul de a scrie textul deja notat pe panou, pentru că amintirile retrăite sunt o astfel de rescriere.

Obiectele de pe scenă spun și ele povestea unei lumi – nu doar fotografiile, pe care chipurile părinților și ale rudelor sunt imprimate pe ambele fețe ale hârtiei – ci și ligheanul roșu, smălțuit, în care fetița era spălată în copilărie sau geamantanul cu nisip pe care Maia îl trece printre degete într-un moment liric, de reflecție asupra trecerii timpului.

În tot acest timp, o altă femeie (Corina Ioana Băjenaru - profesoara) stă așezată pe un scaun cu spatele la public și ține în mână un caiet mare. Din când în când, rostește câte o replică și intră în dialog cu Maia. La final, este foarte emoționată, tușește, le creează spectatorilor din primele rânduri senzația că s-ar simți rău în realitate, nu în povestea de pe scenă. Totul e parte din poveste.

(Alina Dinu, profesoară la Colegiul Național „B.P.Hasdeu”)

 

Foto: Stefania Carpen

Măsuri care privesc accesul şi contactul cu publicul

  1. La intrare se va efectua un triaj observaţional şi nu se va permite accesul persoanelor care prezintă simptome de infecţie respiratorie (tuse, strănut, rinoree), temperatura max. 37,3.
  2. Se va realiza termometrizarea spectatorilor/vizitatorilor. Persoanele care refuză să le fie verificată temperatura nu vor avea acces în locaţie;
  3. Accesul publicului va fi permis numai în condiţiile purtării de mască (medicală/non-medicală) pe toată durata evenimentului. Pentru a oferi o protecţie eficace, masca trebuie să acopere gura şi nasul;
  4. Accesul în spaţiu se face cu respectarea de către participanţi a distanţării de minimum 1,5 m;
  5. Persoanele îşi vor dezinfecta mâinile cu dezinfectant avizat pe bază de alcool care va fi pus la dispoziţie la intrare;
  6. Intrarea/ieşirea sunt separate, unice, pentru facilitarea menţinerii distanţei fizice;
  7. Accesul se face pe timpi cu până la o oră înainte de eveniment pentru a evita aglomeraţia.
  8. Bilete NU vor avea locuri nominale.
  9. Bilete se pot achiziționa doar online sau de la Agenția de Bilete a Teatrului „George Ciprian” situată bdul. Nicolae Bălcescu nr. 37
  10. Intrarea în sală se face în ordinea venirii începând cu primul loc marcat din primul rând disponibil. (Rândul C)
  11. În ziua spectacolului biletele se pot achiziționa de la Agenția de Bilete a Teatrului „George Ciprian” situată bdul. Nicolae Bălcescu nr. 37sau online cu maxim 30 de minute înainte de spectacol.
  12. Biletele vor fi scanate; se va evita ruperea sau atingerea biletelor;
  13. Participanţii au obligaţia purtarea măştii de protecţie;
  14. În cazul utilizării toaletelor se va respecta distanţa obligatorie de minimum 1,5 m;
  15. După şi/sau înaintea fiecărui eveniment se realizează dezinfectarea cu substanţe biocide autorizate a tuturor scaunelor, pufurilor etc.;
  16. Se interzice consumul de mâncare şi băutură în locaţie.