TEATRUL „GEORGE CIPRIAN” - de Dragomir Constantin Cristian
Acum ne aflăm în fața Teatrului „George Ciprian”, singurul teatru din Buzău. Cred că aţi observat cât de anost este peisajul dinspre Bulevard; blocuri, blocuri, blocuri și o stradă minusculă. Este iritant lucrul acesta. Face ca această construcţie să fie izolată, parcă se vrea ascunsă. Este păcat, întrucât nu este vizibilă imediat de către eventualii vizitatori. Noroc că există un afiş care arată unde e obiectivul, altfel toţi l-ar rata. Hai să trecem pe acest amănunt și să vă îmbogațesc cultura generală cu nişte date legate de istoria locului.
Clădirea a fost inaugurată în 1920 ca Şcoală Normală de Fete. Școala nu a funcționat aici decât până în 1949; mai târziu, clădirea a găzduit Casa de copii scolari „Olga Bancic", diverse scoli medii si licee, iar din 1976 a devenit sediul Muzeului Judetean Buzau. În prezent, în afară de Muzeu, aici se află și Centrul Județean de Cultură și Artă și Teatrul „George Ciprian”, înființat în 1995 la cererea dramaturgului Paul Ioachim. În primăvara anului 1996 a avut loc inaugurarea teatrului („primul gong”, cum spune personalul teatrului) cu piesa ,,Omul cu mârțoaga” scrisă de George Ciprian.
Acum o să vă spun ce îmi inspiră clădirea în sine. Arhitectura este splendidă, stilul fiind neoromânesc. Intrarea construită în arcadă, ferestrele, acoperișul inspirat din casele boiereşti fortificate (numite „cule”) constituie elemente specifice acestui tip de arhitectură. Stilul neoromânesc a apărut la finalul secolului al XIX-lea și a continuat să se dezvolte până la instaurara comunismului. Neoromânescul a apărut ca o necesitate a poporului român de a-și afirma identitatea în contextul consolidării Statului Național Român.
Cele trei rânduri de ferestre simbolizează, conform acestui stil, Sfânta Treime. Cel care a proiectat clădirea este inginerul Costin Angelescu. Acesta s-a implicat în politică și s-a axat pe îmbunătățirea sistemului de învățământ românesc. A stat la conducerea filialei PNL din Buzău timp de douăzeci de ani.
Toate elementele arhitecturale se îmbină formând un echilibru. Pe scurt, clădirea mă atrage.
Cum spuneam, pe lângă teatru, construcţia mai este și Muzeu și Școală Populară de Arte. Copiii vin aici să învețe să deseneze, să cânte, să danseze etc. Clădirea găzduiește, așadar, un complex cultural, cum poate nu vezi în alte orașe. Teatrul „George Ciprian” este, totodată, primul teatru de proiecte din România. Doar personalul tehnic și cel administrativ este angajat permanent, artiștii fiind aduşi pe bază de proiect. Prin asta se diferențiază de unul obişnuit.
Vasele gigantice situate la intrarea exterioară a clădirii se numesc amfore. În ele se depozitau proviziile cu scopul de a fi protejate de factorii externi: ploaie, vânt – factorii de mediu -- , dar și de eventualii hoți. Geții au fost cei care le-au făurit.
Sala teatrului este destul de încăpătoare și are două nivele. Înainte de renovarea sa, dacă stăteai pe un loc din lateral sau de pe margine, nu vedeai și nici nu auzeai ce se întâmpla pe scenă. Mă bucură faptul că acum nu mai există această problemă. Dacă tot vorbim de scaune, pot spune ca sunt foarte confortabile!
Aș vrea ca pe final săvă povestesc o amintire despre clădirea aceasta. Ştiu că doamna noastră învăţătoare ne aducea destul de des aici. Și acum îmi amintesc entuziasmul pe care îl aveam noi când ştiam că mergem să vedem un spectacol. Stăteam doi câte doi în şir indian până ce ajungeam. Abia aşteptam să intrăm și să ne ocupăm locurile. Unele reprezentaţii erau reuşite, altele mai puţin, dar oricum. Era acea magie, acea inocenţă de a fi copil. Cuvântul care rezumă această amintire ar fi... emoţie.
Mi-a făcut plăcere să vă prezint unul din simbolurile municipiului nostru.Vă mulțumesc pentru atenția acordată. Cred că am găsit cel mai bun mod de a promova obiectivul. Sper să mai treceți pe aici. Salut!
Bibliografie:
- http://www.teatrulgeorgeciprian.ro/istoric/
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Județean_Buzău
- Petcu, Gheorghe (coord.), Municipiul Buzău: Monografie; Editura Alpha, Buzău, 2002
