Suflete tari

SUFLETE TARI

de Camil Petrescu

afis suflete tari cipi33333333

Distribuție:

ANDREI PIETRARU – COSMIN TEODOR PANĂ

MATEI BOIU – PAUL CHIRIBUŢĂ

IOANA BOIU – DORIS DĂNĂILĂ / CĂTĂLINA BĂLĂLĂU

ELENA – IULIA POPTEAN / CARLA OLOŞ

ŞERBAN SARU SINEŞTI – VLAD TRIFAŞ

MARIA SARU SINEŞTI – ANA ODAGIU

CULAI DARIE – LUCIAN IONESCU

BAZIL ŞERBAN – ALEXANDRU ŞTEFĂNESCU / GEORGE ROTARU

STANCA – CARLA OLOŞ / IULIA POPTEAN

DECIU / DOCTORUL – GEORGE ROTARU / ALEXANDRU ŞTEFĂNESCU

 

SUFLETE TARI – un mesaj verbal necesar

Atributul de „scriitor al intelectualităţii” prin care a fost caracterizat de critica de specialitate este într-un fel justificat, dar insuficient pentru a cuprinde dimensiunea operei sale literar-dramatice. Propunăndu-şi să analizeze raportul dintre intelectual si societate în care trăieşte, autorul reuşeşte să ne prezinte un tablou veridic, nu numai al luptei de sincronizare a idealului personal cu cerinţele sociale, ci şi un tablou interesant al societăţii romăneşti interbelice. Solicitat de toate contradicţiile şi mirajele realităţii înconjurătoare, intelectual descris de Camil Petrescu va sfârşi prin a trăi drama incompatibilităţii dintre puritatea idealului şi valorile unei societăţi mercantile sau a unor cutume din vremuri revolute. Replica unuia dintre personajele sale poate servi de generic pentru existenţa intelectualului pe care ni-l înfăţişează autorul. “Pentru ceea ce năzuia el şă înţeleagă, nici o minte omenească nu a fost suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat”. Putem vorbi, referindu-ne la dramaturgia sa, că aceasta este o ilustrare  a conflictului între “morala teoretică” şi “morala practică”.

Suflete tari este drama conflictului de orgolii. Andrei Pietraru poate fi comparat cu Julien Sorel, numai că eroul lui Camil Perescu nu este doar un intelectual arhivist chinuit de revelaţiile de conştiinţă. La răndul ei Ioana Boiu înfăţişează o alta faţetă a orgoliului care nu îngăduie încălcarea distanţei sociale, care-i conferă un statut aparte. Eroii din Suflete Tari nu mai reprezintă perfecţiunea morală, ci efectele patimii amestecate cu orgoliu, care sfărşeşte prin a carboniza atăt personajele principale, cât şi pe cei din jurul lor. Montarea acestui text urmăreşte astăzi în condiţiile unei confuzii generale a valorilor, resituarea unor repere morale în coştiinţa tinerei generaţii. Faptul că această piesă se află în programul şcolar de studii ne întăreşte convingerea că dincolo de valoarea literară a textului, pedagogii care urmăresc evoluţia ultimilor generaţii de elevi, au nevoie de sprijinul spectacolului teatral pentru a putea transmite un mesaj moral necesar sănătăţii generaţiilor actuale.

Paul Chiribuţă