Romanian
English
French
German
Italian
Spanish
SPITALUL „I.C.BRĂTIANU” - de Anda Ungureanu
Ne aflăm acum în fața spitalului „I.C. Brătianu”. Mă rog, fostul spital, nu pare a fi unul acum. Aceasta este poarta pe care nu putem intra pentru a vedea spitalul pentru că.., da, e închisă, după cum puteți vedea. Aici se poate observa un bun sistem de securitate, este o sârma sau ceva. John a pus-o acolo, voi ajunge să vă zic și de el într-un final.
Acum... Câteva informații despre aceasta clădire, deoarece probabil mulți se întreabă cum a ajuns în starea asta. A fost construită în 1895 și inaugurată în următorul an. La început a fost spital mixt, avea vreo 30 de paturi, însă apoi a funcționat ca spital de chirurgie. Cred că era bine să fii chirurg aici. Totul mergea bine până când a fost inaugurat Spitalul Județean, prin 1973, și cam majoritatea secțiilor au fost mutate acolo, aici rămânând doar cele de ochi și ORL. Mai târziu, acesta a fost abandonat definitiv - de trist sună! - și, din moment ce ultima sa renovare a fost prin 1935, a ajuns în starea asta. Oricum, probabil o să se renoveze în curând. Va deveni centru cultural, din câte am auzit. Sper să nu îl schimbe prea mult, totuși.
Îmi place cum arată locul ăsta. Totul. Dacă tot spun asta, aș putea vorbi despre arhitectura lui. Este o arhitectură eclectică, specifică secolului al XIX-lea. Am mai văzut poze cu clădiri din acel secol și au elemente asemănătoare - spre exemplu, Spitalul Colțea din București, dacă îl știți. Dacă nu, nu e problemă, nici eu nu știam de el la începutul proiectului. Dacă ne uităm la intrare, vedem coloanele, niște modele florale de inspirație barocă acolo sus și ghiveciul acela cu mozaic de pe trepte. Îmi amintește vag de arta lui Gaudi. E păcat că nu putem să le vedem mai de aproape, dar asta e, doar nu sărim gardul acum.
Cum am mai spus, mie sincer îmi place cum arată acum, îi oferă așa, un aer înfricoșător. Timp de 4 ani am trecut prin fața lui cam în fiecare zi și am crezut că a fost ceva gen... spital de nebuni, asta până ce mi-a zis tata ce a fost de fapt. Nu știu.. Arata așa, ca un loc în care se poate desfășura un joc horror. Știți „Outlast”? Cam așa. Și, de câte ori îmi imaginez că sunt înăuntru, e așa o liniște deplină, miroase a spațiu închis, vechi. M-aș simți singură și liniștita și, în același timp, urmărită încontinuu: panică, panică. Ca și cum aștept ca din secundă în secundă să iasă ceva sau cineva dintr-o cameră și... Eu vorbesc serios, okay?
Nu ai de unde ști ce găsești la subsol. Hm, totuși, știm cu siguranță ce e la mansardă. V-am zis ceva de John la început. Se pare că ar fi e un tip care păzește spitalul și stă și te privește de undeva din umbră de la fereastră. Ăla e John, Tipul De La Mansardă. Sigur, nu-l cheama așa, cred că are și el nume si prenume ca tot omul, dar noi așa i-am zis. Deci... da, el e sufletul spitalului. V-ați prins? Sufletul? Că e singurul în viață de acolo? Nu? Nu? Da, cam atât despre spital. Eu sper că nu sunt singura care își imaginează diverse povești trecând pe aici... vouă ce vă inspiră clădirea?
BIBLIOGRAFIE:
Petcu, Gheorghe (coord), Municipiul Buzău - Monografie, Editura Alpha, Buzău, 2002.
http://www.digi24.ro/regional/digi24-galati/buzau-fostul-spital-de-chirurgie-o-ruina-369856