Școala gimnazială ,,Gheorghe Asachi”

ȘCOALA VASILIANĂ - de Anca Lența

Salut! Sunt Anca. Urmând cursul râului Bahlui, vă veți lăsa purtați pe aripile capitalei Moldovei și vă veți desfăta cu un ecou cultural notoriu. Printre instituțiile educaționale, strălucește, în acest periplu, Academia Vasiliană, întemeiată de către domnitorul Vasile Lupu, în zona Mănăstirii “Trei Ierarhi”, ridicată într-o atmosferă neprielnică cauzată de clasa burgheză.

Într-un mod similar cu nevoia nestăvilită de fonduri din epoca contemporană, boierimea a acces, contrar situației inițiale, spre susținerea deschiderii școlii în curtea mănăstirii Golia, dupa dezastrul pricinuit de focul mistuitor din anul 1827. Însă, nedorindu-se tergiversarea lucrărilor de construcție, deschiderea porților instituției nu s-a lăsat așteptată.

In ceea ce privește modul de desfășurare al cursurilor, elevii lucrau cu tabele lancasteriene, precum şi cu cele patru operaţii ale aritmeticii, activitatea lor fiind, bineînțeles, supervizată de doi dascăli. Printre materiile ce-i absorbeau se numărau catehismul, aritmetica, caligrafia şi  ştiinţele începătoare (istorie, geografie şi limba latină)

In cele ce urmează îndreptam obiectivul călătoriei noastre spre Gheorghe Asachi, un iubitor de promenade pe Ulița Mare (bulevardul Ștefan cel Mare din zilele noastre),  ce năzuia spre luminarea  întunericului “neștiinței sfintei învățături” și, totodată, spre inițierea unei campanii în favoarea școlilor naționale . Măcinat de aceste gânduri și cu vocea lui Vasile Lupu în conștiință, Asachi simte că are datoria de a iniția demersuri cu privire la aprobarea învățământului în limba patriei. Invingând supozițiile anumitor persoane cu privire la neputința cristalizării acestui deziderat, întrucât merită “pe deplin un loc la casa de nebuni”, Asachi a cerut să fie primit de domnitorul Scarlat Calimah și, astfel, limba română nu s-a pierdut în neant. Celebra replică “Evrika” a răsunat din nou în istorie.

Generațiile viitoare vor fi pregătite de școala “Gh. Asachi”, o subdiviziune a Academiei Vasiliene.

STATUIA LUI GHEORGHE ASACHI - de Ștefan Iacob

        Sunt Ștefan. După cum ați aflat, Gheorghe Asachi , o personalitate ce a pus bazele unui învățământ superior cu predare în limba română, a adus Moldova pe calea dezvoltării, cale, care din nefericire, am început s-o urmăm mai târziu decat alte popoare din Vestul Europei. Dar, după cum se spune:,,Mai bine mai târziu decât niciodată”.

         În cinstea marelui cărturar umanist, consiliul comunal al orașului Iași a hotărât ridicarea unei statui din marmură alba. Se spune ca aceasta a fost amplasată pe coasta dinspre Mitropolie, langă Hotel Petersburg, de unde a pornit Revolutia de la 1848 din Moldova. S-a incercat, astfel, o asociere între emanciparea națională și progresul cultural pe care Moldova îl va parcurge de-a lungul deceniilor următoare.

        La sfârșitul sec XIX statuia a fost mutată în fața Teatrului National Iași, ca semn de recunoștință pentru inițierea primului spectacol în limba română. În mai putin de 10 ani, aceasta a fost adusă la locul ei de drept, în fața Școlii Asachi. Statuia, realizată în stil neoclasic, este asezată pe un soclu de piatră, decorat cu inscripții și altoreliefuri. Aici se poate vedea inscripția:”Primul invătător din Moldova, Școalele românești recunoscătoare”. Marele cărturar este prezentat, după cum vedeți, la o vârstă înaintată, cu un almanah și o pană în mână, scriind în continuare istorie pentru neamul romanesc. Dar, conform unei legende urbane, iscăleste pe foaie elevii corigenți sau repetenți iar privirea lui pătrunzatoare îi urmărește pe Ulița Mare, întipărindu-li-se în minte pentru tot restul vieții.