Muzeul ,,Mihail Sadoveanu”

MUZEUL „MIHAIL SADOVEANU”

de Ioana Răducea-Marin, Diana Crețu, Ana-Maria Ifrose

Intro: Bună! Eu sunt Ioana, eu sunt Diana, iar eu sunt Ana și împreuna suntem Surorile Jder. Astăzi vă vom prezenta Muzeul Sadoveanu, cu locația in dealul Copului. Veți afla mai multe  lucruri interesante despre viata autorului dacă veți rămâne alături de noi.

 Ioana : Suntem aici, la aleea M. Sadoveanu numarul 12, la intrarea moșiei Sadoveanu. Intrăm pe această poarta ruginită de vreme ce încă mai poartă inițialele autorului. Coborâm pe aleea umbroasă si umedă,un mediu ideal pentru mușchiul verde ce a invadat cimentul rece. În partea stângă putem observa uriașele tufe de liliac ce au ramas de pe vremea autorului, tufe ce pilejuiesc in fiecare an îi luna mai, Sărbătoarea Liliacului, când fiecare vizitator primește o ramură înflorită. Printre tufe se deschide o potecuță bătătorită ce ne duce în grădina din fața casei. În acest spațiu un brad uriaș crează un adevărat sanctuar de cugetare. Poate că autorul, scriind în grădină, își imagina cum lovește acest copac cu baltagul…..sau poate că nu. Aici este un bust al lui Mihail Sadoveanu. Înverzit de ploi și frig, contemplă casa. Chiar lângă, observăm o băncuță din piatră. Autorul s-ar putea să fi stat cândva aici, simțindu-se împlinit de toate realizările lui : o casă frumoasă, terenuri cu livezi și vii, 11 copii, unul din ei murind la doar 2 ani. Celor care au supraviețuit le-a amenajat dormitorul la demisol și îi bătea cu biciul cand erau neascultători. Ca  un tată bun ce era.  

Ana : Eu sunt Ana și am să vă spun ceva despre turnul casei.  Cel care a avut ideea să ridice turnul  în patru muchii din care cuprinzi cu vederea Moldova cu tot latul ei din Valea Prutului si până la Ceahlău, a fost Mihail Kogălniceanu. Acesta avea în oraș o casă spațioasă, dar  el a hotărât să dea curs fanteziei sale și să-și clădească o vilă în mijlocul podgoriei, aproape la porțile Iașilor .  În partea dreaptă a scărilor vedeți bustul lui George Enescu, fapt ce aduce aminte că muzicianul s-a stabilit în această reședință care-i devenise dragă și în care compusese și cântase timp de trei ani până în 1919 când proprietarul casei avea să  devină Mihail Sadoveanu.  După cum evidențiază și acest citat de Ionel Teodorenu,  care la rândul său a fost găzduit o perioadă în reședința din Copou de Mihail Sadoveanu: ,,Moldova-i a lui Sadovenu,  așa cum a lui Enescu-i vioara sfințită de arcușul lui… ” . Lucrul care iți atrage atenția cel mai mult atunci când treci pe lângă muzeu este după cum vedeți turnul, de unde și renumele de casa cu turn din dealul Copoului. Se spune că de multe ori Sadoveanu urca în turn și privea ore întregi întinderile Moldovei, lucru ce devinese o sursă de inspirație pentru scriitor. Fapt susținut de activitatea literară intensă  pe  perioada șederii scriitorului  în locuința de la Iași. Dupa cum bine știți aici scrie operele cele mai importante: ,,Hanul Ancuței’’,  ,,Zodia Cancerului’’,  ,,Baltagul’’ și două din volume ,,Frații Jderi’’.

Diana : De la turn ajungem la corpul principal al clădirii, și eu, Diana, vi-l voi prezenta. Această casa a fost construită pe moșia lui Mihail Kogălniceanu în scop de odihnă și petrecere a timpului liber. Din cauza situației materiale este nevoit să o închirieze și să o vândă 25 de ani mai târziu.

Încă din hol te întâmpină mirosul de lemn vechi și praf ce se îmbină cu scârțâitul podelei.

După Primul Război Mondial, pe ușa acestei clădiri pășește Mihail Sadoveanu, în acel moment existând deja câțiva chiriași, printre care și marele compozitor George Enescu. Noul proprietar agrează doar compania muzicianului, dându-i afară pe ceilalți locatari. Astfel, pentru câteva luni, până la începutul anului următor, literatura și muzica dăinuiesc armonios sub același acoperiș. Parcă încă se aude glasul viorii ce răsună până în turn, îmbinându-se cu sunetul tocului lovind hârtia.

În partea stână putem observa biroul la care a scris Mihail Sadoveanu în perioada liceului, frecventând cursurile fostei Academii Mihăilene, sau Colegiul Național cum ii spunem noi.

Intrând în sala cea mare a casei ne atrage atenția pianul la care scriitorul nu știa să cânte, ci doar una dintre fiicele sale având înclinație spre acest instrument. În această încăpere cu pereți înalți și hol lat aveau loc recepții cu ceai sau petreceri ce se întindeau până târziu în noapte.

În biblioteca autorului observăm din ușă biroul unde au luat naștere operele consacrate ale scriitorului – Baltagul, Hanul Ancuței, și altele. Tot în această cameră se află și pasiunile autorului: vânătoarea, pescuitul și șahul, Sadoveanu fiind numit chiar președintele Federației Române de șah și închinându-i-se mai apoi acestuia un concurs național de șah ce îi poartă numele.

Final: Cam atât de aici, din Copou.  Sperăm că v-am stârnit interesul de a păși în minunata lume a Iașului și v-am convins să vizitați capitala Modovei cât mai curând. Surorile Jder au încheiat transmisia.

Turnul casei:

Muzeul:

Intrarea: