CIMITIRUL „DUMBRAVA” - de Bianca Păcurar
Am ajuns la capătul drumului, cel mai mare cimitir din Buzău, cimitirul Dumbrava. V-ați prins? Povești, legende și frânturi de istorie se ascund toate pe aleile acestuia. Dincolo de simplul spațiu destinat odihnei celor care nu mai sunt, acesta este totodată și locul în care se află nenumărate sculpturi sau monumente cu valoare arhitecturală. Aveți vreo idee ce mare sculptor avea expus un ansamblu funerar? Răspunsul este Constantin Brâncuși cu al său ansamblu funerar „Rugăciune”, amplasat aici în anul 1906.
A fost comandat de Eliza Stănescu în memoria soțului său, Petre Stănescu, decedat după numai 5 luni de căsătorie. Ansamblul era constituit din bustul avocatului Petre Stănescu, soclurile sculptate în piatră de Măgura și lucrarea „Rugăciune”. A avut un trecut tumultuos, cu numeroase tentative de furt. Din fericire, sculptura originală se află astăzi la Muzeul Naţional de Artă al României, iar lângă dumneavoastră este doar o copie, ultima dată reamplasată aici în anul 2013 din cauza multiplelor furturi. Am rămas doar cu „mititica” aceasta de aproape patru sute de kilograme. Mergând prin cimitir auzi diverse sunete, de la ciripitul păsărelelor, la priveghiul ce va avea loc în curând și vecinul de peste drum care îi adresează celuilalt cuvinte nu prea frumoase deoarece i-a blocat mașina.
Fiind un cimitir, există multe legende. Cea mai cunoscută este cea a medicului Oroveanu, decedat în anul 1932. Fiind un ateu convins, a rugat rudele să nu îi pună cruce pe mormânt, ci doar un bolovan, localnicii cunoscându-l drept „bolovanul lui Oreoveanu”. Astăzi, mormântul este părăsit, dar cineva nu i-a respectat dorința, amplasând o cruce de fier chiar deasupra capului său. Discutând cu persoane ce locuiesc în vecinătatea cimitirului, acestea au afirmat că uneori apar fum și ceață în jurul stâncii acoperite de iederă.
De asemenea, la fel de cunoscută ca prima, este legenda femeii cu șase copii, aceasta fiind blestemată, în fiecare an murindu-i câte un copil. E o statuie vopsită în multe culori - predomină galbenul. Înainte de nenorocire, avea mereu un coşmar. Parcă o anunţa cineva! Se repeta și se repeta. Unul dintre prunci făcea febră mare şi-şi dădea duhul, fără ca vreun doctor să poată face ceva. Asta i s-a întâmplat timp de şase ani la rând, în Ajunul Crăciunului. La scurt timp, biata nefericită a murit în somn. Oamenii vorbeau că atunci când a fost găsită, faţa ei şi perna erau ude de lacrimi. A plâns până și-a dat duhul! A fost îngropată în acelaşi mormânt, alături de cei şase copii ai ei. După o vreme, rudele femeii au comandat monumentul funerar care să amintească tuturor de această poveste tristă. Peste câteva decenii, locul de veci a fost vândut. Noii proprietari au încercat să demoleze ansamblul sculptural, însă, după primele lovituri de târnăcop date în trupurile de piatră, muncitorii au renunţat. Oamenii din zonă spun că lucrătorilor li s-a făcut milă şi n-au mai putut continua. Statuia a rămas în picioare şi astăzi.
Bibliografie:
http://edituramateescu.ro/2012/12/povesti-stranii-din-cimitirul-%E2%80%9Edumbrava%E2%80%9D/
http://cyd.ro/cimitirul-dumbrava-din-buzau-mormantul-din-care-rasuna-plansete-de-copii/