Bulevardul „Nicolae Bălcescu” (1)

BULEVARDUL „NICOLAE BĂLCESCU” - de Alexandru Raicu

La noi, bulevardul nu e niciodată gol. Chiar dacă este poate prea aglomerat, într-un oraș precum e Buzăul, agitația este binevenită și are propriul său farmec. Ce-i drept, ca multe străzi din oraș, bulevardul n-a fost construit pentru mașini, ci pentru „calești și trăsuri” pe timpul primarului Nicu Constantinescu acum mai bine de 100 de ani. Acesta a fost ales de buzoieni de 5 ori și își are bustul chiar aici, în fața Școlii Nr. 1.

Voi vedeți unde se termină bulevardul? Eu nu. Ca să fiu sincer, bucata pe care ne aflăm noi acum a fost cea construită pe timpul primarului de care v-am spus, Nicu Constantinescu. Până atunci, drumul de aici se numea „Ulița Gârliței” - numai mie mi se pare că nu sună prea frumos? Așa mă gândeam și eu. Dacă mergem încă 10 minute în direcția asta, ajungem la Casa Albă. Dincolo de Casa Albă era numai pădure și aceasta era în proprietatea Episcopiei Buzăului. Odată cu tăierea pădurii, tot bulevardul a trebuit extins și pentru o scurtă perioadă de timp în secolul al XIX-lea s-a numit „Bulevardul Parcului”. Dar evident că buzoienii au vrut ca pădurea să fie a orașului, nu a Episcopiei, și chiar au reușit, dând nume bulevardului după Primului-Ministru I.C. Brătianu (ian. 1881) în semn de recunoștință pentru că a aprobat trecerea Crângului în proprietatea orașului. Chiar dacă și-a schimbat numele în bulevardul Nicolae Bălcescu, el își îndeplinește rolul și în ziua de azi, adică leagă parcul de restul orașului.

Venind vorba de numele său, poate vă întrebați cine este norocosul a cărui nume îl poartă bulevardul. În caz că nu știați, Nicolae Bălcescu a fost fruntașul mișcării revoluționare de la 1848 și este ținut minte drept un patriot ardent și un martir al neamului. Dacă erați născuți acum 50 de ani l-ați fi văzut chiar și pe fața bancnotei de 100 de lei.

Trebuie să vă spun ceva și despre arhitectura locului. Hmm, este... mixtă. Nu serios, dacă vă uitați pe stânga o să vedeți blocuri, însă pe dreapta o să vedeți puțină varietate. Unele clădiri sunt foarte vechi, altele extrem de noi, magazinașe de tot felul, terase și nu putem uita de No Limit și Cafeneaua Artiștilor, două dintre locurile în care, ca să zic eu așa, ne petrecem noi weekend-urile.

Precum mulți alți buzoieni, am și eu o groază de povești ce mă leagă de bulevard. Cea mai veche amintire pe care o am a fost atunci când am mers prima oară cu bicicleta aici și cum, inevitabil, am luat prima trântă… Mai țin minte și cum mi-a spus mama acum foarte mult timp că bulevardul nostru este unul dintre cele mai romantice locuri din toată țara și asta a schimbat foarte mult felul în care l-am privit de-a lungul anilor.

Acum eu doar v-am prezentat câteva detalii istorice care mi s-au părut interesante și v-am arătat câteva locuri frumoase pe care le avem în oraș; până la urmă acesta e scopul proiectului. Dar pentru a aprecia cu adevărat bulevardul trebuie să-l vedeți cu ochii voștri și să fiți aici, unde sunt eu acum.