Romanian
English
French
German
Italian
Spanish
BISERICA BANU - de Nicoleta Bănescu
Ne aflăm în fața Bisericii Banu. Obișnuiam să vin pe aici în copilărie, înainte de nefericitul eveniment de Înviere. Anul 2012. Înghesuială.Cântece.Îmbulzeală.Lumânări neacoperite.Păr desprins. Traumă.
După ce părul mi-a fost ars neintenționat (cred și sper), nu am mai intrat în această biserică.
Acum, să realizăm tranziția de la persoana mea la centrul de interes.
Biserica Banu a fost inițial o mănăstire, ctitorită în 1571 de Andronie Cantacuzino. Numele său vine de la funcția ctitorului (ban). A fost atestată documentar în 1592, numele de Banu a fost preluat abia în 1618, pe 3 aprilie. Până atunci era cunoscută drept Mănăstirea lui Andronie.
Buzoienii se mândresc cu faptul că însuși domnitorul Mihai Viteazul a făcut importante danii bisericii.
În speranța că nu v-am plictisit, voi menționa că în 1722, Andreana, soția lui Șerban Cantacuzino, a rezidit biserica. Mi se pare remarcabilă contribuția ei, judecând după caracterul patriarhal al acestei instituții, având o mai mare rezonanță în trecut.
Continuând: pictorul bisericii s-a numit D. Teodorescu. Aș fi vrut să vă luminez în privința numelui mic, dar cărțile istorice pe care le-am consultat nu conțineau această informație. Puțini știu că aici se află o icoană în stil bizantin a Maicii Domnului, poleită cu aur. Se bănuiește că această icoană a fost salvată din Constantinopolul cucerit de otomani, fiind îmbrăcată în argint de Doamna Elena, soția domnitorului Brâncoveanu și poleită cu aur în 1819 de postelnicul Alexandru Văcărescu.Mulți credincioși susțin că este cu adevărat făcătoare de minuni și că au simțit intervenția divină în momentele de cumpănă, prin intermediul acestei icoane.
Un lucru ce merită amintit este că și pictorul Gheorghe Tattarescu a contribuit la repictarea bisericii Banu în 1884.
Privind arhitectura clădirii realizez că am uitat să vă spun că această formă este rar întâlnită la alte lăcașuri. Este specifică secolului al XVI-lea. De asemenea, este acoperită cu țiglă smălțuită adusă de la Viena. Este chiar unică si demnă de apreciat. Ultima restaurare a avut loc în 1955. Un ultim moment de glorie pentru clădire bisericii, căci ne îndreptam spre curte.
Partea cu adevărat interesantă: mormântul lui Kostache Kanella, surprinzător scris cu litera K după cum puteți vedea. A murit în 1858. Nu se cunosc multe informații, este ușor confundabil cu fiul sau, Costache Canella, scris cu litera C. Am cercetat și se pare că a fost procuror la judecătoria din Buzău și un adevărat militant în domeniul învățăturii. În 1848 a condus un pension cu elevi având vârste cuprinse între 7 și 15 ani.
Veți râde, dar inițial am crezut că a fost un pirat, oricât de ilogic ar fi, datorită simbolului de cap de mort. Probabil reprezintă doar moartea.
Acum urmează locul meu de suflet, acest foișor. Îl îndrăgesc pentru că pot simți parfumul minunat al florilor. Sunt profund recunoscătoare persoanei care a avut minunata idee de a amplasa băncuțe în spatele foișorului. Îmi dă o senzație de liniște, chiar dacă biserica este situată în centrul orașului.
Sursa inspirațională:
http://www.independentaromana.ro/portret-costache-canella-ciorogarleanu/