Romanian
English
French
German
Italian
Spanish
Amfiteatrul - de Teodor Hosu
Acum ne îndreptăm către amfiteatru. Și iată-ne! Ne aflăm pe scena pe care în fiecare vară, joi și vineri, sunt proiectate filme românești. Acest loc a fost construit odată cu parcul, adică prin 1968, cu ajutorul voluntarilor buzoieni. Coordonatorul echipei de lucru a fost Alexandru Florescu, prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Buzău. Spațiul pe care s-a construit parcul era împânzit de mărăcini, gunoaie si arbuști, iar unde se află acum bazinul olimpic exista un abator care a fost mutat ulterior. Un an mai târziu, în 1969, râul Buzău a ieșit din matcă și a inundat parcul. Din această cauză, Nicolae Ceaușescu a ordonat construirea digului de apărare. Dar lăsând la o parte toate aceste date tehnice, sa ne raportăm la prezent!
Lumea se strânge în aceste seri, în ciuda faptului că se lasă răcoare, iar țânțarii își fac apariția. Atmosfera devine relaxantă, soarele își ascunde ultimele raze, iar filmul începe să ruleze.
După film rămân, de obicei, cei tineri. Cerul constituie un tablou superb, iar dacă nu sunt nori (așa cum se întâmplă mai mereu vara) se pot observa toate stelele şi constelațiile. Aici am învățat cum să identific Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic. Cele mai frumoase seri sunt cele cu lună plină. E demențial! Mă strângeam cu prietenii și spuneam povești și bancuri, iar broaștele și vântul ne erau singurii martori.
Aici se mai susțin spectacole, concerte, piese de teatru și, neoficial, se fac diverse repetiții. Eu unul am încheiat vara cu ,,Un etaj mai jos”. A fost ultimul film, difuzat la sfârșitul lunii august. Mi-aduc aminte că am fost cu niște prieteni, iar dupa film am rămas să admirăm luna care se reflecta in lac. Era și o bufniță pe undeva, o auzeam, am încercat să o vedem, dar nu am reușit.
Acest loc e minunat indiferent de anotimp. De exemplu, toamna este perfectă pentru poze, iarna ne strângem aici și ne dăm cu săniile sau pornim câte o bătaie cu bulgări… dacă e destul de frig, lacul îngheață si devine automat patinoar, dar nu vă recomand, întrucât este destul de periculos...
Acum sunteți gata să aflați un secret despre acest amfiteatru? Nu știu cât de secret va mai fi, dar în spatele scenei se află niște scări super care coboară direct în lac. Nu am înțeles niciodată scopul construirii lor, dar tot le ador. Obișnuiesc să stau pe ele, cu picioarele foarte aproape de apă și să admir luciul lacului, ascult vântul care adie prin blânda salcie, privesc peștii. Uneori mai vin la pescuit aici; e un loc destul de bun, dar, repet, nu știe chiar toată lumea de el.
Sper că v-a plăcut și că nu m-am pierdut prea mult în detalii.
Bibliografie:
